SC Argintex SA si Asociatia Argintex PAS contra Romaniei - Recurs in anulare admis. Solutionare amiabila

Comentarii

0

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secţia a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 6371/05

prezentată de SC ARGINTEX S.A. şi ASOCIAŢIA ARGINTEX P.A.S.  împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 15 noiembrie 2007 în cadrul unei camere formate din:

Domnii     B.M. Zupančič, preşedinte,

C. Bîrsan,

Doamnele E. Fura- Sandström,

A. Gyulumyan,

Domnii     E. Myjer

David Thor Björgvinsson

Doamna    I. Ziemele, judecători, şi

Domnul S, Quesada, grefier de secţie,

Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 11 februarie 2005,

Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,

Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra cauzei, a pronunţat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamanta SC Argintex S.A. este o societate de drept română, constituită în 1991 şi având sediul la Piteşti. Reclamanta Asociaţia Argintex P.A.S. este o asociaţie de drept română compusă din salariaţi ai societăţii comerciale Argintex, deveniţi acţionari ai acesteia după ce aceasta a fost privatizată. Acestea sunt reprezentate în faţa Curţii de către Dorin Stancu Puiu, avocat la Piteşti. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

A. Circumstanţele speţei

Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează.

Cu prilejul privatizării societăţii comerciale Argintes S.A. salariaţii şi membrii echipei de conducere a societăţii au cumpărat acţiuni la Fondul Proprietăţii de Stat (în continuare denumit « FPS ») printr-un contract încheiat la 1 aprilie 1994. O parte din preţul acţiunilor a fost plătit până la 15 mai 1994, în timp ce restul urma să fie plătit până la 15 mai 2002.

Societatea a fost scutită de plata a 60% din ratele datorate în temeiul art. 8 din Legea nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare, intrată în vigoare la 19 iunie 1995. După 19 iunie 1997, FPS a refuzat scutirea, invocând abrogarea articolului 8 din legea anterior citată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/1997.

La 7 martie 2002, reclamantele au chemat în judecată FPS în faţa Tribunalului Bucureşti, cerând restituirea procentului de 60% din sumele datorate drept preţ al acţiunilor.

Printr-o sentinţă din 30 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti a admis cererea reclamantelor şi a ordonat FPS-ului restituirea sumei de 24.432.000 lei româneşti [circa 800 euro]. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că articolul 8 din Legea nr. 55/1995 a fost abrogat, dar Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr. 59 şi nr. 88 din 1997  prevedeau măsuri provizorii care dădeau drepturi reclamantelor la restituirea unei părţi din sumele plătite. În plus, articolul 36 alin. 1 din Legea nr. 88/1997 prevedea special că facilităţile Legii nr. 55/1995 se aplicau la contractele încheiate înainte de 1997.

Această sentinţă a fost confirmată în ultimă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti la 4 aprilie 2003, după ce a fost mărită suma de restituit de către FPS cu 128.268.000 lei [circa 3.500 euro], precum şi dobânzile comerciale aferente.

La o dată neprecizată, Procurorul General al României a înaintat un recurs în anulare în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în continuare denumită « Curtea de Casaţie ») împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti din 30 aprilie 2002, pe motiv că judecătorii încălcaseră legea.

Printr-o hotărâre din 20 octombrie 2004 Curtea de Casaţie a admis recursul în anulare, a casat sentinţa din 30 aprilie 2002 şi pe fondul cauzei a respins cererea de restituire promovată de către  reclamante. Pentru a a se pronunţa astfel, Curtea de Casaţie a reţinut că articolul 8 din Legea nr. 55/1995 fusese abrogat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/1997 şi a interpretat articolul 36 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 în sensul că facilităţile vor fi aplicate cu titlu provizoriu numai la contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 55/1995, şi anume 19 iunie 1995. Or, în cazul în speţă, reclamantele încheiaseră contractul cu FPS la 1 aprilie 1994.

B. Dreptul intern

1. Legea nr. 55/1995 din 15 iunie 1995 privind accelerarea procesului de privatizare

Articolul 8

« (1) Din sumele cuvenite Fondului Proprietăţii de Stat pentru acţiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziţia societăţii comerciale privatizate, o cotă de până la 60% pentru stingerea datoriilor înregistrate în contabilitatea respectivei societăţi comerciale pâna la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia debitelor rezultate din aplicarea unor sancţiuni contractuale sau legale. Sumele rămase după achitarea datoriilor vor fi folosite exclusiv pentru realizarea de investiţii productive.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi societăţilor comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar numai pentru acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu Fondul Proprietăţii de Stat, care devin exigibile după această dată. »

2. Ordonanţa de Urgenţă nr. 39/1995 din 29 august 1995 privind instituirea regimului de vânzare cu plata în rate a activelor şi acţiunilor societăţilor comerciale cu capital de stat

Articolul 4

« Prevederile art. 8 din Legea nr. 55/1995 se aplică şi în cazul vânzării acţiunilor cu plata în rate. »

3. Ordonanţa de urgenţă nr. 37/1997 din 10 iulie 1997 a modificat articolul 8 din Legea nr. 55/1995 în privinţa destinaţiei sumelor rămase la dispoziţia societăţilor comerciale.

4. Ordonanţa de urgenţă nr. 59/1997 privind destinaţia sumelor încasate de Fondul Proprietăţii de Stat în cadrul procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care statul e acţionar abrogă articolul 8 din Legea nr. 55/1995 (articolul 5 alin 1 b). Ea prevede de asemenea că sumele aferente ratelor devenite scadente după data intrării în vigoare a acestei ultime legi urmează regimul stabilit de reglementările legale în vigoare în momentul semnării contractului de vânzare a acţiunilor (articolul 4 alin. 2).

5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societăţilor comerciale abrogă Legea nr. 55/1995 şi prevede că facilităţile prevăzute de această ultimă lege se aplică numai la contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1997 (articolul 36 alin. 2).

DOLEANŢELE RECLAMANTELOR

1. Reclamantele invocă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 datorită casării sentinţei definitive a Tribunalului Bucureşti din 30 aprilie 2002, care a avut drept efect imposibilitatea de a li se restitui sumele prevăzute de această sentinţă.

2. Invocând în principal art. 6 alin. 1 din Convenţie, reclamantele se plâng de caracterul inechitabil al procedurii în faţa Curţii de Casaţie, datorită admiterii recursului în anulare înaintat de Procurorul General, fapt ce a încălcat principiul siguranţei relaţiilor juridice.

ÎN DREPT

La 18 mai 2007, Guvernul şi-a exprimat dorinţa de a ajunge la o înţelegere amiabilă în prezenta cauză.

La 30 mai 2007, grefa a trimis părţilor declaraţiile în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei.

La 27 august 2007, Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamantă:

« Subsemnatul, Puiu Dorin Stanciu, avocat, constat că Guvernul român este dispus să plătească societăţii S.C. Argintex S.A. şi Asociaţiei Argintex P.A.S., împreună, cu titlu gratuit, suma de 9.000 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, se va plăti în lei româneşti la cursul de schimb din ziua plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.

Prezenta declaraţie se înscrie în cadrul soluţionării pe cale amiabilă la care Guvernul şi cu mine am ajuns. »

La 10 septembrie 2007 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare:

« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu Radu, agent guvernamental în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să plătească societăţii S.C. Argintex S.A. şi Asociaţiei Argintex P.A.S., împreună, cu titlu gratuit, suma de 9.000 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, se va plăti în lei româneşti la cursul de schimb din ziua plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei. »

Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se pune capăt aplicării art. 29 alin. 3 din Convenţie şi se scoate cauza de pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Bostjan M. Zupančič,

preşedinte

Santiago Quesada,

grefier