Stefan Clivet contra Romaniei - Recurs extraordinar admis. Solutionare amiabila
| Comentarii |
|
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 13723/04
prezentată de Ştefan CLIVEŢ
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 13 ianuarie 2009 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Luis López Guerra,
Ann Power, judecători;
şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 16 decembrie 2003,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, domnul Ştefan Cliveţ, este cetăţean român, s-a născut în anul 1948 şi locuieşte la Sibiu. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său guvernamental pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează:
Reclamantul, fost militar, a intentat o acţiune pentru plata unei compensaţii cu titlu de pensie. Acţiunea a fost îndreptată împotriva Ministerului Apărării, fostul angajator al reclamantului şi Ministerului Finanţelor.
Prin decizia din data de 11 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, acţiunea reclamantului a fost admisă şi instanţele au cerut Ministerului Apărării şi Ministerului Finanţelor să plătească reclamantului suma de 80.996.410 lei vechi româneşti (ROL).
Prin decizia din data de 16 septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul extraordinar în anulare promovat de procurorul general şi a anulat decizia din data de 11 februarie 2002, respingând apoi acţiunea reclamantului.
B. Dreptul şi practica interne pertinente
Esenţialul dreptului intern pertinent este descris în Hotărârile Brumărescu împotriva României, [GC], nr. 28342/95, paragrafele 32-33, CEDH 1999-VII, SC Maşinimportexport Industrial Group SA împotriva României, nr. 22687/03, 1 decembrie 2005, paragraful 22 şi Driha împotriva României (nr. 29556, paragrafele 10-17, 21 februarie 2008.
PLÂNGERE
1. Invocând art. 6 alin. 1 din Convenţie, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului la securitatea raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil datorită rejudecării hotărârii definitive pronunţată în favoarea sa, în urma recursului extraordinar în anulare promovat de procurorul general.
2. Reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, ţinând cont de faptul că în urma recursului extraordinar în anulare promovat de procurorul general şi admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost privat de creanţa sa pe care o deţinea în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.
3. În final invocă încălcarea art. 14 din Convenţie, plângându-se de discriminare în raport cu alte persoane aflate în aceeaşi situaţie, care au primit compensaţia cu titlu de pensie, potrivit aceluiaşi temei legal ca cel invocat de el.
ÎN DREPT
La data de 27 noiembrie 2008 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare:
« Declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Ştefan Cliveţ, cu titlu gratuit, suma de 1.200 euro şi să-i restituie sumele eventual încasate în urma respectării deciziei din data de 16 septembrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei româneşti la rata de schimb din ziua plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluţionarea definitivă a cauzei.
Guvernul se obligă să renunţe la orice fel de pretenţie faţă de reclamant în privinţa faptelor aflate la originea cererii de mai sus, inclusiv la respectarea deciziei din data de 16 septembrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie sau oricărei alte hotărâri judecătoreşti de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei în litigiu. »
La data de 10 noiembrie 2008 Curtea a primit declaraţia următoare, semnată de partea reclamantă:
« Subsemnatul, Ştefan Cliveţ, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.200 euro să-mi restituie sumele eventual încasate în urma respectării deciziei din data de 16 septembrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei româneşti la rata de schimb din ziua plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Constat de asemenea că Guvernul român se obligă să renunţe la orice fel de pretenţie în privinţa faptelor aflate la originea cererii de mai sus, inclusiv la respectarea deciziei din data de 16 septembrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie sau oricărei alte hotărâri judecătoreşti de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei în litigiu.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
| ← Nichifor contra României - Durata procedura legea nr. 112/1995.... | Mariana Brezeanu impotriva Romaniei - Neplata taxelor de timbru.... → |
|---|
