CEDO, secţia IV, hotărârea Sulaoja c. Estonia, 15 februarie 2005, 55939/00
Simplele a constatari făcute de către instanţă cu privire la starea reclamantului nu sunt suficiente pentru a putea vorbi despre motive care justifice detenţia.
Reclamantul a fost arestat pentru tâlhărie, fiind deţinut preventiv timp de peste 1 an şi 10 luni. Decizia de menţinere în stare de arest a fost motivată de faptul că reclamantul a mai fost condamnat în trecut, nu are serviciu sau o locuinţă, astfel că există riscul să comită o altă infracţiune. Cele două cereri ale sale de eliberare au fost judecate şi respinse definitiv după mai mult de două luni de fiecare dată.
Art. 5 § 3. Curtea a amintit că persistenţa motivelor de privare de libertate este o condiţie sine qua non a menţinerii unei persoane în stare de arest. În speţă, Curtea a admis că gravitatea faptei comise şi celelalte raţiuni ar fi putut justifica detenţia iniţială a reclamantului. Pe de altă parte, simplele a constatatri făcute de către instanţă cu privire la starea reclamantului nu sunt suficiente pentru a putea vorbi despre motive care justifice detenţia. Instanţele interne nu au punctat care ar fi infracţiunea pe care reclamantul ar putea să o mai comită. La aceasta se adaugă faptul că autorităţile naţionale nu au manifestat suficienţă diligenţă în instrumentarea cu celeritate a cauzei, existând perioade de timp mari de inactivitate judiciară din partea organelor de anchetă. De aceea, art. 5 § 3 a fost violat.
Art. 5 § 4. Curtea a considerat un interval de două luni de la cererea de eliberare din starea de arest până la judecarea definitivă a acesteia constituie un interval de timp prea lung pentru ca dispoziţiilor art. 5 § 4 să fi fost respectate.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Sulaoja contra Estoniei - Prelungirea arestării. Motive.
