Timurtas contra Turciei - Persoana disparuta Refuz depunere proba pe motiv ca este document secret
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Timurtas versus Turcia, 13 iunie 2000, 23531/94
Curtea a considerat că atunci când un guvern refuză, fără a oferi vreo explicaţie satisfăcătoare, să furnizeze informaţiile de care dispune, Curtea poate în mod legitim să tragă concluzii defavorabile izvorâte din acest refuz.
Reclamantul susţine că fiul său a fost reţinut de forţele de ordine la 14 august 1993 şi nu a mai apărut de atunci. Reclamantul a formulat o plângere adresată unui procuror dar, la 3 iunie 1996, acesta a dispus clasarea dosarului din cauza caracterului abstract al acuzaţiilor şi a probabilităţii ridicate ca persoana dispărută să fi fost membru al PKK. În susţinerea afirmaţiilor sale, reclamantul a depus o copie a unui document presupus a fi un raport al forţelor de securitate care făcea trimitere la arestarea fiului său, însă guvernul susţine că documentul este fals, iar fiul reclamantului nu a fost niciodată reţinut. Guvernul susţine că falsul rezultă din faptul că numărul de înregistrare ce apare pe documentul furnizat de către reclamant este numărul de înregistrare al altui document, însă că nu poate să îl ofere Curţii pe acesta din urmă, întrucât are un caracter secret.
Art. 38. Stabilirea stării de fapt. Curtea a constatat că nu există niciun martor ocular al arestării sau al detenţiei fiului reclamantului, unica proba care susţine această afirmaţie fiind copia acelui document depusă de către reclamant, condiţii în care stabilirea autenticităţii documentului devine esenţială. Curtea a considerat că un document fotocopiat trebuie supus unui examen atent înainte de a fi acceptat drept probă, în condiţiile în care există mijloace tehnice prin care astfel de acte pot fi uşor contrafăcute. Pe de altă parte, este esenţial pentru buna funcţionare a sistemului Convenţiei ca statele să ofere Curţii toate facilităţile necesare pentru a face posibilă examinarea unei plângeri. Este inerent faptul că atunci când agenţi ai statului sunt acuzaţi de diverse violări ale Convenţiei, doar guvernul pârât dispune de informaţii care pot să susţină determinarea corectă a stării de fapt. Curtea a considerat că atunci când un guvern refuză, fără a oferi vreo explicaţie satisfăcătoare, să producă informaţiile de care dispune, Curtea poate în mod legitim să tragă concluzii defavorabile izvorâte din acest refuz. În speţă, Curtea a considerat că statul turc se afla într-o situaţie în care putea să asiste Curtea în stabilirea corectă a stării de fapt, depunând documentul despre care afirmă că are numărul de înregistrare al actului depus în copie de către reclamant. Curtea a considerat că statul nu se poate sustrage de la această obligaţie invocând pretinsul caracter secret al documentului. De aceea, Curtea percepe acest act drept un refuz nejustificat care, ataşat altor elemente care pledează pentru autenticitatea actului depus de reclamant, conduce la concluzia că fiul acestuia din urmă fost reţinut de forţele de ordine turce.
Art. 2. Protejarea dreptului la viaţă. Principala problemă în speţă este aceea de a şti dacă, în, absenţa unui cadavru, faptul că autorităţile nu au oferit nicio explicaţie plauzibilă dispariţiei unui deţinut poate fi analizat sub aspectul violării art. 2 din Convenţie. Curtea a considerat că răspunsul la această problemă depinde de ansamblul circumstanţelor speţei şi, în special, de existenţa unor probe suficiente pentru a se putea concluziona că deţinutul a decedat în cursul privării sale de libertate. Din acest punct de vedere, perioada de timp care a curs de la reţinerea persoanei constituie dacă nu element decisiv, măcar un factor pertinent de luat în consideraţie, întrucât cu cât se scurge mai mult timp de la dispariţia unei persoane cresc şansele ca aceasta să nu mai fie în viaţă. În speţă, ţinând cont de circumstanţele de fapt şi de împrejurarea că de la reţinerea fiului reclamantului au trecut peste 6 ani, Curtea a considerat că se poate prezuma că acesta a decedat. Câtă vreme guvernul pârât refuză să ofere orice explicaţie pentru dispariţia fiului reclamantului, Curtea a considerat că statul este responsabil de decesul acestuia, astfel că art. 2 fost violat.
| ← Allan contra Marea Britanie - Suspendarea termenului de 6 luni... | Yonghong contra Portugaliei - Competenţa teritorială Regiuni... → |
|---|
