James şi alţii contra Marea Britanie - Privarea de proprietate Conditii justificative
| Comentarii |
|
CEDO, Plenul, hotărârea James şi alţii versus Marea Britanie, 22 februarie 1986, 8793/79
Existenţa unei utilităţi publice nu este suficientă pentru justificarea privării de proprietate.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a considerat că, graţie unei cunoaşteri directe a societăţii şi a nevoilor sale, autorităţile naţionale se află, în principiu, mai bine plasate decât un judecător internaţional pentru a determina ce este de utilitate publică. În sistemul de protecţie oferit prin Convenţie, este în primul rând sarcina lor de a se pronunţa asupra existenţei unei probleme de interes public ce poate să justifice o privare de proprietate, astfel încât Curtea trebuie să le recunoască o anumită marjă de apreciere. În plus, noţiunea de utilitate publică este amplă prin natura sa. Adoptarea unei măsuri privative de proprietate implică examinarea unor chestiuni complexe de ordin politic, economic şi social asupra cărora este inevitabil să se nască opinii contradictorii într-un stat democratic. Astfel, Curtea poate cenzura astfel de măsuri doar atunci când lipsa utilităţii publice este vădită.
Pe de altă parte însă, existenţa unei utilităţi publice nu este suficientă pentru justificarea privării de proprietate, întrucât Curtea a considerat că trebuie să existe un raport de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat. Statul trebuie să păstreze un just echilibru între interesele colective ale societăţii şi interesele particulare, astfel încât persoana afectată să nu fie pusă în situaţia de a suporta o sarcină specială şi exorbitantă în folos public.
| ← Sporrong şi Lonnroth contra Suediei - Protejarea proprietăţii... | Ceskomoravská Myslivecká Jednota contra Republica Cehă -... → |
|---|
