Van der Graaf contra Olandei - Supraveghere video permanentă Admisibilitate
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, decizia Van der Graaf versus Olanda, 1 iunie 2004, 8704/03
Faptul de a plasa o persoană sub supraveghere video permanentă constituie o ingerinţă gravă în dreptul acesteia la viaţă privată, ce poate fi justificată în condiţii speciale.
La 6 mai 2002, reclamantul a fost arestat sub acuzaţia că ar fi ucis un om politic, fiind plasat sub supraveghere video permanentă. Directorul centrului de detenţie a considerat necesară această măsură din raţiuni de securitate, pentru a evita riscul unei sinucideri, şi ţinând cont de reacţia socială la adresa reclamantului. Recursul reclamantului a fost admis, considerându-se că supravegherea video nu avea o bază legală. Ulterior reglementările penitenciarelor au fost modificate pentru a permite o astfel de supraveghere, astfel încât reclamantul a fost din nou supus acestui regim, iar recursurile sale au fost respinse.
1. Art. 3 („Interzicerea torturii”). Curtea a considerat că, deşi o astfel de supraveghere este un tratament neplăcut, nu se poate afirma că ea produce suferinţe atât de importante încât să se poată vorbi de un tratament inuman ori degradant.
2. Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Faptul de a plasa o persoană sub supraveghere video permanentă constituie o ingerinţă gravă în dreptul acesteia la viaţă privată. În acelaşi timp, însă Curtea a admis că măsura era prevăzută de lege şi, ţinând cont de sentimentele sociale foarte puternice care au urmat uciderii acelui om politic, era necesară într-o societate democratică pentru protecţia siguranţei publice şi apărarea ordinii. De aceea, art. 8 nu a fost violat, iar plângerea este în mod vădit nefondată.
| ← Avci contra Belgiei - Expulzare după comiterea unei... | Fashkami contra Marea Britanie - Expulzare Homosexual Risc de a... → |
|---|
