Wabl contra Austriei - Judecată de valoare Consecinţe
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Wabl contra Austria, 21 martie 2000, 24773/94
Afirmaţia după care un articol reprezintă un tip de jurnalism nazist reprezintă o judecată de valoare.
Reclamantul, deputat al partidului ecologist în parlamentul austriac, a participat la mai multe manifestaţii contra staţionării pe teritoriul ţării a avioanelor militare de intervenţie. În cursul uneia dintre ele, reclamantul a zgâriat un poliţist pe mână. Într-un articol intitulat „Un poliţist cere un test de depistare a SIDA pentru Wabl”, un cotidian cerea ca reclamantul să se supună un test de detectare a SIDA, afirmând că poliţistului zgâriat îi era teamă că s-ar fi putu contamina. Invitat să comenteze acest articol, reclamantul a susţinut că textul a fost scris pe baza unor consideraţii politice şi a calificat textul ca fiind rodul unui „jurnalist nazist”. Cotidianul în cauză a intentat o acţiune civilă contra reclamantului, cerând ca acesta să fie obligat să îşi retragă această declaraţie. Acţiunea a fost, într-un final admisă, de către instanţa supremă pe motiv că acuzaţia de nazist era penală, în condiţiile unei legi care interzice, sub sancţiuni penale, nazismul.
Art. 10. Curtea a considerat evident că decizia instanţei constituie o ingerinţă în libertatea de exprimare a reclamantului, care era prevăzută de lege şi viza un scop legitim, anume protejarea drepturilor şi libertăţilor altuia. În plus, Curtea a considerat că motivele avansate de către instanţa supremă austriacă au fost pertinente şi suficiente pentru a susţine decizia acesteia. Remarca reclamantului nu a fost doar polemică, ci extrem de ofensatoare, iar instanţa supremă a trebuit să pună în balanţă interesele în joc, ţinând cont de stigmatul particular grav care a fost aruncat de către reclamant asupra activităţii ziarului. Curtea admite că articolul publicat despre reclamant a fost calomnios şi că este discutabil dacă el contribuia la o dezbatere de interes public, astfel că reclamantul, deşi era om politic, avea dreptul să fie indignat de cele publicate. Totuşi, Curtea subliniază că replica acestuia nu a venit imediat, ci la câteva zile distanţă, iar decizia instanţa l-a obligat doar să nu mai repete o astfel de expresie, astfel încât el şi-a conservat dreptul de a se exprima în alţi termeni asupra articolului în cauză şi a publicaţiei respective. De aceea, Curtea a considerat că autorităţile nu şi-au depăşit marja de apreciere, astfel că art. 10 nu a fost violat.
| ← Fuentes Bobo contra Spaniei - Libertatea presei Critica unor... | Erdogdu contra Turciei - Dezbatere politica Critica guvernului... → |
|---|
