Bergens Tidende şi alţii contra Norvegiei - Ancheta de presa Acuzatii la adresa unui medic
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Bergens Tidende şi alţii contra Norvegia, 2 mai 2000, 26132/95
Jurnaliştii trebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să furnizeze informaţii cât mai exacte şi credibile.
Reclamanţi sunt un cotidian, fostul său redactor şef şi unul dintre jurnaliştii angajaţi ai publicaţiei. În martie 1986, jurnalul a publicat un articol care descria activitatea lui R., chirurg plastic, şi avantajele chirurgiei estetice. Ulterior, publicaţia a fost contactat de mai multe femei care fusese operate de acelaşi medic şi se declarau nemulţumite. În mai 1986, ziarul a publicat un alt articol având ca subiect cazul a trei femei ce pretindeau că au fost desfigurate în urma unor operaţii realizate de R. şi care denunţau de asemenea calitatea tratamentului post-operator. Apoi, reclamanţii au publicat un articol conţinând un interviu cu un alt chirurg, precum şi un interviu cu R., subliniind riscurile pe care le prezintă chirurgia estetică. Alte articole au fost publicate mai apoi privind situaţia unor femei care se declarau satisfăcute de intervenţiile chirurgicale ale lui R. În urma acestei serii de articole, mai mulţi foşti pacienţi ai lui R. au formulat recursuri administrative împotriva acestuia, însă un expert medical a concluzionat că nu există niciun motiv de a critica tratamentul administrat de către medic. Ca urmare a expunerii mediatice a acestor cazuri, numărul pacienţilor la clinică lui R. a scăzut sensibil, astfel încât acesta a trebuit să îşi închidă clinica.
Între timp, medicul a intentat o procedură judiciară contra reclamanţilor, acuzându-i se de defăimare. Instanţa supremă a admis acţiunea obligând reclamanţii la plata unor daune interese substanţiale, pe motiv că împotriva lui R. publicaţia a lansat o campanie de presă lipsită de echitate, în cursul căreia medicului nu i s-a dat posibilitatea de a se apăra.
Art. 10. Cu privire la necesitatea ingerinţei în libertatea de exprimare a reclamanţilor, Curtea a observat, în primul rând, că articolele priveau un aspect important privind sănătatea şi ridică probleme grave de interes public. Curtea nu a fost de acord că concluzia guvernului pârât după care doleanţele unor pacienţi constituie chestiuni private care privesc raportul dintre medic şi pacienţii săi. Pe de altă parte, articolele incriminate trebuie privite în contextul publicării anterioare a unui articol privindu-l pe R. şi medicina estetică. Art. 10 din Convenţie nu garantează o libertatea de exprimare fără niciun fel de restricţii, chiar şi în ceea ce priveşte acoperirea mediatică a chestiunile de interes public major, Curtea considerând că inclusiv presa are anumite obligaţii şi responsabilităţi, în special atunci când este vorba de protejarea reputaţiei unei persoane. Curtea aminteşte că jurnaliştii trebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să furnizeze informaţii cât mai exacte şi credibile.
În speţă, instanţa supremă norvegiană, spre deosebire de instanţele inferioare, au considerat că operaţiile nereuşite ale medicului nu s-au datorat lipsei acestuia de abilităţi chirurgicale, iar jurnaliştii sunt în culpă pentru că au susţinut o astfel de idee. Chiar presupunând că o astfel de analiză ar fi corectă, Curtea a considerat că, în acest condiţii, este greu de stabilit proporţionalitatea sancţiunilor aplicate reclamanţilor. Curtea a constatat că în niciunul dintre articole reclamanţii nu au afirmat în mod expres că rezultatul operaţiilor ar fi fost determinat de lipsa de aptitudini a lui R., instanţa supremă internă reţinând această concluzie pe baza liniei generale a articolelor. Curtea nu a fost dispusă să accepte că seria de articole ar fi fost scrise în mod inechitabil, amintind că de-a lungul perioadei în discuţie au fost publicate şi texte care îl apărau pe reclamant şi un interviu cu acesta. Curtea a considerat că R. a avut posibilitatea reală de a se apăra de acuzaţiile ce i-au fost aduse de foşti clienţi ai clinicii sale. Chiar dacă articolele au avut consecinţe grave asupra carierei lui R., Curtea a considerat că aceasta s-a datorat rezultatelor medicale relevate în articole, nu articolelor în sine. În consecinţă, Curtea a considerat că interesul său privat de a-şi proteja reputaţia nu este suficient pentru a prima în faţa interesului public a asigurării libertăţii presei de a prezenta informaţii reale asupra unor chestiuni de interes public. De aceea, art. 10 a fost violat.
| ← Bulfinsky contra Romaniei - Trafic de droguri Arestare preventiva | Fuentes Bobo contra Spaniei - Libertatea presei Critica unor... → |
|---|
