Art. 106 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA I
Despre acţiuni
Art. 106
(1) O societate nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi şi nici să constituie garanţii în vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale acţiuni de către un terţ.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică tranzacţiilor efectuate în cadrul operaţiunilor curente ale instituţiilor de credit şi ale altor instituţii financiare, nici tranzacţiilor efectuate în vederea dobândirii de acţiuni de către sau pentru salariaţii societăţii, cu condiţia ca aceste tranzacţii să nu determine diminuarea activelor nete sub valoarea cumulată a capitalului social subscris şi a rezervelor care nu pot fi distribuite conform legii sau actului constitutiv.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 105 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni | Art. 107 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni → |
|---|
1. Articolul 106, al cărui conţinut a fost modificat în mod substanţial prin Legea nr. 441/2006, instituie o nouă categorie de interdicţii şi incapacităţi speciale de folosinţă de care sunt afectate societăţile comerciale în ceea ce priveşte acordarea de avansuri sau împrumuturi ori constituirea de garanţii de natură diversă, toate aceste operaţiuni dacă s-ar efectua în scopul dobândirii acţiunilor societăţii de către un terţ. O astfel de interdicţie este
Citește mai mult
reglementată de alin. (1) al art. 106 şi este limitată doar la situaţia în care un terţ, faţă de societate ca persoană juridică şi, apreciem noi, şi faţă de acţionarii acesteia, fondatori ori subsecvenţi, ar intenţiona să dobândească acţiuni emise de societate, dar solicită acesteia să acorde anumite avansuri ori împrumuturi pentru a-şi asigura resursele necesare pentru plata acelor acţiuni. De asemenea, interdicţia are în vedere şi constituirea de garanţii reale ori personale de către societatea emitentă în favoarea terţului, pentru ca acesta să-şi procure, prin împrumuturi de la instituţiile financiare bancare ori nebancare sau de la terţe persoane care au dreptul să acorde împrumuturi, după caz.Raţiunea unei astfel de interdicţii, limitate de altfel la anumite categorii de societăţi comerciale, situaţii şi operaţiuni, este aceea de a nu permite utilizarea unei societăţi comerciale şi bunurile sale în favoarea unui terţ - persoană străină de societate - pentru ca acesta să devină acţionar al acelei societăţi apelând nu la resursele proprii, ci la bunurile societăţii. Cu alte cuvinte, deşi în orice alte situaţii societăţile comerciale au dreptul să acorde avansuri ori împrumuturi ocazionale ori să constituie garanţii în favoarea unor terţi, cu titlu oneros sau gratuit, dacă beneficiarul unor astfel de facilităţi este un terţ care intenţionează să dobândească acţiuni emise de societatea căreia i-a cerut avansuri, împrumuturi ori diverse garanţii într-un astfel de scop, dacă s-ar încheia astfel de acte, ar fi nule absolut, sub motiv de cauză ilicită.
Excepţiile de la această interdicţie
2. Prevederile alin. (2) exceptează de la această interdicţie instituţiile de credit, care fac parte din categoria mai largă a instituţiilor financiare, cum ar fi: bănci, societăţile de investiţii, de servicii de investiţii financiare, societăţi de leasing (acestea din urmă devenite, în temeiul O.G. nr. 28/2006, instituţii financiare nebancarer>3)) etc., cu privire la tranzacţiile cu acţiuni aferente operaţiunilor curente, respectiv a celor care fac parte din obiectul lor de activitate statutar. Exceptarea este explicabilă şi justificată, întrucât acordarea de avansuri ori de împrumuturi sau constituirea de garanţii din partea unor astfel de societăţi, chiar dacă ele sunt făcute cu scopul de a facilita unui terţ dobândirea unor acţiuni emise de către acele societăţi, în principiu, reprezintă un act de comerţ obiectiv, specific obiectului de activitate al respectivei instituţii financiare. Or, a nu îngădui unui astfel de tip de societăţi comerciale să se angajeze la operaţiunile enumerate ar însemna să fie private de anumite oportunităţi de afaceri şi de unele venituri.
O altă exceptare de la interdicţia impusă de prevederile alin. (1) al art. 106 este aceea care priveşte acordarea de avansuri, împrumuturi ori constituirea de garanţii, de către o anumită societate comercială, în favoarea propriilor salariaţi, în scopul ca acele persoane să-şi procure resursele şi mijloacele necesare pentru a dobândi acţiuni emise de acea societate. Interdicţia nu este operantă nici în situaţia în care dobândirea de acţiuni de către salariaţi s-ar realiza prin intermediari, cum ar fi mandatari prete-nom, comisionari ori agenţi, după caz, adică a unor persoane care acţionează în nume propriu, dar pe socoteala salariaţilor, inclusiv asociaţiile speciale ale acestora.
Una din problemele care se poate pune în legătură cu această ultimă categorie de excepţii este aceea de a şti dacă, în orice situaţie în care salariaţii unei societăţi comerciale doresc să cumpere acţiuni emise de societatea care i-a angajat, pot beneficia de facilităţile financiare în discuţie, sau numai dacă acei salariaţi sunt organizaţi sub forma unei asociaţii de tip „PAS", aşa cum aceasta era reglementată de fosta Lege nr. 77/1994, ori cum este în prezent reglementată de O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Cu alte cuvinte, se pune întrebarea: numai dacă salariaţii sunt implicaţi în vreo procedură de privatizare pot beneficia de astfel de facilităţi sau şi în orice altă situaţie? întrucât legea nu distinge cu privire la faptul dacă salariaţii sunt sau nu sunt organizaţi sub forma unui PAS, urmează să conchidem că pot solicita, iar societatea le poate acorda facilităţile prevăzute de lege, indiferent dacă sunt sau nu implicaţi într-o procedură de privatizare.
Ambele excepţii mai sus analizate sunt incidente sub condiţia însă ca valoarea activelor nete ale societăţii care acordă facilităţile să nu scadă sub valoarea cumulată a capitalului social subscris şi a rezervelor care sunt nedistribuibile, adică să nu producă o pierdere de capitaluri proprii.