Art. 117 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a II-a
Despre adunările generale
Art. 117
(1) Adunarea generală este convocată de consiliul de administraţie, respectiv de directorat, ori de câte ori este necesar.
(2) Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(3) Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate.
(4) Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută şi numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică, având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului, înscrisă în registrul acţionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusă societăţii, dacă nu i-a fost comunicată în scris de acţionar.
(5) Modurile de convocare prevăzute la alin. (4) nu pot fi folosite dacă sunt interzise prin actul constitutiv al societăţii sau prin dispoziţii legale.
(6) Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. În cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor sau a membrilor consiliului de supraveghere, în convocare se va menţiona că lista cuprinzând informaţii cu privire la numele, localitatea de domiciliu şi calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcţia de administrator se află la dispoziţia acţionarilor, putând fi consultată şi completată de aceştia.
(7) Când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor.
(8) Pentru societăţile listate se aplică dispoziţiile relevante din legislaţia specifică pieţei de capital.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
Art. 1171
(1) Au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social.
(2) Cererile se înaintează consiliului de administraţie, respectiv directoratului, în cel mult 15 zile de la publicarea convocării, în vederea publicării şi aducerii acestora la cunoştinţă celorlalţi acţionari. În cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, şi acţionarii doresc să formuleze propuneri de candidaturi, în cerere vor fi incluse informaţii cu privire la numele, localitatea de domiciliu şi calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcţiile respective.
(3) Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acţionari, ulterior convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege şi/sau de actul constitutiv pentru convocarea adunării generale, cu cel puţin 10 zile înaintea adunării generale, la data menţionată în convocatorul iniţial.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
Art. 1172
(1) Situaţiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administraţie, respectiv raportul directoratului şi cel al consiliului de supraveghere, precum şi propunerea cu privire la distribuirea de dividende se pun la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, de la data convocării adunării generale. La cerere, acţionarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente. Sumele percepute pentru eliberarea de copii nu pot depăşi costurile administrative implicate de furnizarea acestora.
(2) În cazul în care societatea deţine o pagină de internet proprie, convocarea, orice alt punct adăugat pe ordinea de zi la cererea acţionarilor, în conformitate cu art. 1171, precum şi documentele prevăzute la alin. (1) se publică şi pe pagina de internet, pentru liberul acces al acţionarilor.
(3) Fiecare acţionar poate adresa consiliului de administraţie, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfăşurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în care societatea deţine o pagină de internet proprie, în lipsa unei dispoziţii contrare în actul constitutiv, răspunsul se consideră dat dacă informaţia solicitată este publicată pe pagina de internet a societăţii, la secţiunea Întrebări frecvente.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 116 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni | Art. 118 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni → |
|---|
Doctrina a încercat să definească convocarea ca operaţiune cu efecte juridice complexe, arătând că aceasta reprezintă „înştiinţarea scrisă, adresată acţionarilor de către consiliul de administraţie, respectiv de directorat, de a participa la lucrările adunării generale, conform termenilor ordinii de
Citește mai mult
zi, şi de a exercita dreptul de vot cu privire la problematica ce va face obiectul adunării, în interesul general al societăţii pe acţiuni".în raport cu modul în care chestiunea convocării este reglementată legal şi/sau statutar, se poate asigura un acces mai mult sau mai puţin sigur sau lesnicios la lucrările AGA de tot felul, al tuturor acţionarilor. Pentru că dreptul acţionarilor de a participa la oricare AGA este un drept personal fundamental, care constituie unul din pilonii de bază care conturează statutul juridic al acţionarului unei societăţi comerciale, legiuitorul român s-a dovedit foarte scrupulos, cu toate că, unele din soluţiile date de noile reglementări în materie nu au, în toate situaţiile, utilitatea practică care s-a dorit şi urmărit.
în viziunea autorului citat, acest tip de drept „presupune prerogativa, ocrotită legal, a unei persoane ce deţine acţiuni ale unui emitent de avea acces în spaţiul unde se desfăşoară şedinţa adunării generale şi de a fi prezent la lucrările acesteia pe tot parcursul desfăşurării ei. Dreptul de a participa la adunările generale, ordinare sau extraordinare, izvorăşte din dreptul de proprietate asupra acţiunilor, fiind un drept absolut, cu caracter personal, nepatrimonial, ce poate fi înstrăinat doar odată cu cesiunea acţiunilor respective".
Cu toate că împărtăşim, în esenţa ei, concepţia autorului citat cu privire la importanţa şi originea acestui drept, apreciem că el nu poate fi calificat ca fiind unul absolut, în înţelesul juridic-clasic al unei astfel de noţiuni, întrucât exerciţiul său este condiţionat de îndeplinirea unei serii de obligaţii corelative de către societate, prin organele sale de gestiune. Acest tip de drept este atât de important încât, aşa după cum am mai arătat cu prilejul comentariilor pe marginea art. 95-96, chiar şi acţionarii care deţin acţiuni privilegiate fără drept de vot au dreptul să participe la toate tipurile de AGA, nu numai la cele speciale organizate de astfel de acţionari.
Sarcina convocării tuturor tipurilor de AGA intră în competenţa organelor de gestiune, administratori şi directorat, aceasta trebuind a fi îndeplinită ori de câte ori legea îi obligă, precum şi atunci când ei apreciază a fi necesară luarea unei astfel de iniţiative. De remarcat şi la acest punct că, în concepţia Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, membrii consiliului de supraveghere nu au dreptul şi nici obligaţia să convoace AGA. Cu toate acestea, membrii consiliului de supraveghere, în calitate de persoane interesate, ar putea cere instanţei de judecată competente să dispună convocarea, în condiţii speciale.,02)
Una din modificările remarcabile care au fost aduse prin Legea nr. 441/2006 în această materie este aceea că termenul (în fapt, primul termen sau prima convocare) de întrunire a oricărei AGA nu poate fi mai scurt de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, a convocatorului. Un astfel de termen, pe care o să-l calificăm ca fiind unul de procedură societară, chiar mai lung decât cel impus de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, trebuie de aşa natură calculat încât cei care convoacă să-l poată respecta, deoarece data la care va fi publicat în respectivul monitor nu le poate fi cunoscută de la început şi, în fapt, există un decalaj important adeseori între data depunerii spre publicare şi publicarea efectivă. De altfel, conştientizând, se pare, astfel de realităţi, prin alin. (3) s-a instituit obligaţia celor care decid convocarea ca aceasta să fie trimisă spre publicare la Monitorul Oficial, în termen de maximum 5 zile de la data luării respectivei decizii.
De reţinut că termenul de 30 de zile este unul în care trebuie să se întrunească acţionarii în AGA şi nu doar acela în limitele căruia trebuie efectuată convocarea. Aşa fiind, emiterea şi publicarea convocatorului trebuie de aşa natură chibzuite încât întrunirea AGA să nu se producă mai devreme de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea a IV-a convocatorului.
în legătură cu modul în care trebuie identificată data publicării convocării, în caz de dispute cu privire la o astfel de chestiune, în doctrina relevantă s-a formulat opinia potrivit căreia, „prin data publicării convocării, având în vedere prevederile art. 117 alin. (3) care impun cumulativ necesitatea publicării convocării atât în Monitorul Oficial, cât şi într-un ziar, apreciem că se înţelege data ultimei publicări a convocării, indiferent că este Monitorul Oficial sau în ziar",03).
în acest context, ne exprimăm opinia că un astfel de reper al începerii curgerii termenului de întrunire se impune doar când se utilizează metoda de convocare prin dubla publicitate: monitor oficial şi ziar, fiind exclusă prin ipoteză în celelalte metode şi proceduri.
în pofida unei astfel de precauţiuni, noi credem că mai utilă şi funcţională, prin prisma scopului urmărit de legiuitor, ar fi fost soluţia ca termenul să se calculeze de la data înregistrării ori depunerii cererii de publicare a convocatorului la organul competent, spre a fi publicat în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.
Ca şi în anterioara redactare, a fost menţinută soluţia şi cerinţa dublei publicităţi: prin Monitorul Oficial, Partea IV-a şi într-un ziar mai răspândit în zona sediului social, bazată pe o experienţă practică relevantă în materia dreptului societar românesc, menţinerea cerinţei de publicare în monitorul oficial are o eficienţă practică cvasinesemnificativă, atât timp cât partea IV-a nu poate fi procurată, ca înscris, decât prin abonament, iar distribuirea ei către abonaţi creează decalaje însemnate între data publicării şi data primirii de către beneficiar; ca să nu mai vorbim de marile mase de acţionari cu posibilităţi financiare reduse şi lipsiţi de facilităţi de informare pe cale electronică.
O soluţie ar putea fi crearea unui buletin - publicaţie specială - a Camerelor de comerţ, naţională/judeţene ori a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, de tipul publicaţiilor privind insolvenţă, în care să se publice convocatoarele, inclusiv hotărârile AGA, buletin care ar putea avea apariţii regulate şi la intervale scurte şi ar putea fi mai uşor şi mai sigur accesibil celor vizaţi.
Un element şi o procedură în acelaşi timp, de noutate, dar care va putea fi utilizat doar în cazul în care cei vizaţi au mijloacele electronice care le permit recepţionarea, în condiţii de certitudine, a convocărilor, este acela reglementat de prevederile alin. (4), respectiv al convocării prin aşa-numita poştă electronică (e-mail), certificată prin semnătură electronică extinsă. Din păcate, termenul - ce pare a fi fatidic - de 30 de zile în care trebuie expediată scrisoarea recomandată este menţinut şi în cazul comunicării convocării pe cale electronică, cu toate că aceasta se poate realiza on line, adică aproape instantaneu în raport cu momentul la care s-a dat comanda de expediere a convocării.
6. Convocarea va putea fi făcută, în cazul acţiunilor nominative, şi - se pare că, în fapt, acestea sunt tipul de acţiuni emise de covârşitoarea majoritate a societăţilor pe acţiuni care sunt de naţionalitate română - şi doar prin scrisoare recomandată sau doar prin poştă electronică, renunţându-se la dubla (şi îndoielnică ) publicitate prin Monitorul Oficial şi prin publicare într-un ziar. Trebuie ştiut totuşi că o astfel de posibilitate va putea fi utilizată doar dacă nu este interzisă, în mod expres, prin prevederile actului constitutiv [a se vedea prevederile alin. (5)]. Aşadar, faţă de litera şi sensul reglementărilor conţinute de alin. (4) şi (5), noi apreciem că, dacă în actul constitutiv nu se prevede nimic cu privire la modul de convocare, nefiind inserată o interdicţie expresă de utilizare a sistemului scrisoare recomandată - poştă electronică, şi dacă acţiunile sunt nominative, materializate sau nu, administratorii şi directoratul le vor putea utiliza în mod legitim pe oricare dintre ele sau chiar împreună, în paralel ori combinat, după cum vor aprecia că este mai potrivit cu starea de fapt a fiecărui acţionar. Desigur, convocarea prin poştă electronică va putea fi opozabilă acţionarilor doar dacă recepţionarea mesajului va putea fi confirmată, în scris sau în formă electronică, după caz, de către beneficiari.
în practica judecătorească s-a reţinut şi decis că „acţiunea privind constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri AGA întemeiată pe prevederile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 are caracter imprescriptibil, în virtutea dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din aceeaşi lege. Regula generală consacrată de art. 117 pentru convocarea adunării generale a unei societăţi comerciale cu acţiuni nominative consta, potrivit redactării iniţiale, în convocarea prin publicitate şi numai cu titlu de excepţie prin scrisoare recomandată, dar numai în cazul în care statutul societăţii permitea acest lucru. Legea a lăsat la latitudinea societăţii stabilirea modalităţii de convocare a AGA, realizabilă potrivit statutului, iar introducerea ulterioară, prin Legea nr. 441/2006 a conjuncţiei „şi" se interpretează în sensul creării dreptului de opţiune pentru legala convocare fie prin publicitate, fie prin scrisoare recomandată, dacă nu se interzice acest drept prin statut, fără ca vreuna din părţile interesate să poată contesta calea aleasă pentru înştiinţarea acţionari lor",04).
Alineatul (6) al art. 117 reglementează, în mod benefic, toate categoriile de informaţii pe care trebuie să le cuprindă un convocator legal întocmit, cu menţiunea că prin actele constitutive aceste categorii pot fi extinse, dar nu reduse. în drept, omisiunea sau greşeala în a emite un convocator complet şi legal poate avea semnificaţia încălcării dreptului la informare exactă şi completă a acţionarilor în ceea ce priveşte organizarea oricărui tip de AGA, cu consecinţa posibilităţii de anulare a unor hotărâri luate în baza unor convocatoare emise cu încălcarea legii şi/sau a actului constitutiv.
Relativ la conţinutul convocărilor, este util de ştiut că, în ceea ce priveşte problemele care sunt cuprinse în ordinea de zi a fiecărei AGA, administratorii şi directorii nu fac altceva decât să propună acţionarilor un proiect al acelei ordini de zi, proiect care va putea fi aprobat sau nu, în tot sau doar în parte, de către AGA, dar în niciun caz nu poate fi schimbat ori extins, cu excepţia situaţiei avută în vedere de prevederile art. 121 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, prevederi pe care le vom comenta însă la locul potrivit.
Alineatul (7) evocă şi reglementează, ce-i drept foarte succint, o problemă de natură a crea controverse şi litigii, aşa cum se întâmplă în practică, şi anume problema cuprinderii în convocator a propunerilor de modificare şi completare a actelor constitutive. în această chestiune, cerinţa minimală legală este aceea ca în convocator să fie redate, în mod complet şi fidel, toate propunerile formulate de către cei îndreptăţiţi.
în legătură cu această cerinţă, în practica societăţilor comerciale s-a pus problema cum se va proceda în situaţia în care se propune majorarea capitalului social, cu acordarea dreptului de preferinţă tuturor acţionarilor, operaţiune care, după cum este cunoscut, presupune două etape distincte: prima - convocarea şi desfăşurarea unei AGEA, care aprobă majorarea cu o anumită sumă şi care acordă un termen de preferinţă la subscriere acţionarilor societăţii, termen care, în orice situaţie, nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii luate în acest sens în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, şi o a doua - când AGEA, convocată după expirarea termenului de preferinţă, va hotărî suma cu care se va majora capitalul social, în raport cu cele subscrise, reducerea majorării propuse, menţinerea ei şi oferirea publicului spre subscriere a pachetului de acţiuni rămase nesubscrise, ori chiar revocarea propunerii de majorare, în măsura în care o astfel de posibilitate va fi fost adusă la cunoştinţa celor interesaţi, după caz. în astfel de situaţii, noi apreciem că propunerile de modificare şi completare a actului constitutiv pe care le implică finalizarea cu succes a unei astfel de iniţiative vor trebui publicate doar în convocatorul pentru cea de-a doua AGEA, care este chemată să se pronunţe pentru terminarea, cu un succes total sau parţial, a majorării propuse.
Prin textul alin. (8), text care a fost introdus prin prevederile O.U.G. nr. 82/2007, s-a găsit de cuviinţă să se facă trimitere - în ceea ce priveşte condiţiile şi termenele în care urmează să se facă convocarea AGA. ale societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe aşa-numitele pieţe reglementate (nepotrivit numite de către legiuitor „societăţi listate") - la legislaţia pieţei de capital, în primul rând - deşi nu în mod expres - la Legea nr. 297/2004 şi apoi la regulamentele emise de C.N.V.M., în aplicarea acesteia. Aşadar, ori de câte ori vom avea de face cu o societate comercială de tip deschis sau deţinută public, respectiv ale cărei acţiuni sunt listate pe pieţe reglementate, se vor aplica cu prioritate reglementările specifice pieţei de capital, în măsura în care Legea nr. 297/2004 sau alt act normativ de valoarea legii stabileşte măsuri derogatorii de la dreptul comun în materie de convocare AGA.
dacă prin regulamentele C.N.V.M. se impun cerinţe neprevăzute de Legea nr. 297/2004 şi/sau contrare (diferite) de prevederilor Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, fără ca prima lege citată sau un alt act normativ de forţa ei să abiliteze respectiva autoritate să emită reglementări diferite de cele legale, trebuie să calificăm acele regulamente ca fiind ilegale.
10. O ultimă problemă, în ordinea abordării, pe care o ridică reglementarea conţinută de art. 117 este aceea a caracterului normelor sale: imperative şi de ordine publică, ori dispozitive sau chiar supletive. Fără a intra în detalii, menţionăm că am constatat, în practica unor instanţe de judecată, inclusiv a unor complete ale Secţiei comerciale a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, concepţia potrivit căreia respectivele norme ocrotind interese private, inclusiv ale unor grupuri mai mari sau mai mici de persoane, au natură dispozitivă, nerespectarea lor atrăgând doar sancţiunea anulabilităţii hotărârilor emise de AGA în astfel de condiţii, cu toate că într-o orientare mai veche s-a susţinut şi contrariul.
normele legale privind convocarea AGA - reglementând probleme care ţin de statutul organic al persoanei juridice (modul de organizare şi funcţionare a organului suprem de conducere al societăţii) şi interesând drepturi fundamentale ale acţionarilor, drepturi care ţin de esenţa raporturilor juridice societare - ar trebui să fie de ordine publică, permisiunea şi limitele derogărilor de la ele trebuind să fie expres şi limitativ prevăzută. Aşa fiind, încălcarea lor, în principiu, ar trebui să atragă nulitatea absolută a hotărârilor AGA luate în astfel de condiţii. însă, aşa după cum vom menţiona în comentariile aferente art. 121, concluzia care poate fi extrasă cu privire la natura reglementărilor vizate ar putea fi totuşi şi una contrară aprecierii noastre anterioare.
Articolul 117", astfel cum acesta a fost conceput şi adoptat de către legiuitorul român, prin Legea nr. 441/2006, reglementează o problemă născută în activitatea practică a societăţilor comerciale din România contemporană, respectiv problema condiţiilor şi a procedurii pe baza cărora acţionarii pot solicita introducerea în proiectul ordinii de zi a unei anumite AGA convocate de către administratori ori de către directorat, a unuia sau a mai multor puncte noi. Astfel, potrivit prevederilor alin. (1), au un astfel de drept doar acţionarii care, singuri sau împreună cu alţii, deţin cel puţin 5% din totalul capitalului social. Cererea celor îndreptăţiţi să propună completarea proiectului ordinii de zi trebuie adresată în termenele defipte de lege organelor de gestiune competente, care nu au dreptul să o cenzureze ori să nu o publice decât dacă, priveşte probleme care nu sunt de competenţa AGA şi/sau dacă au fost înaintate organelor respective mai târziu de 15 zile de la data convocării.
Potrivit prevederilor alin. (3), proiectul ordinii de zi, completat în condiţiile reglementate de alin. (1) şi (2), va fi publicat în mod similar cu convocatorul iniţial, cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită pentru întrunirea AGA.
Din reglementarea pe care o conţine art. 117" se desprinde concluzia că dreptul unor categorii de acţionari de a cere includerea în proiectul ordinii de zi a oricărei AGA este un drept special, recunoscut doar acelora care au o anumită participaţie ori care îşi reunesc participaţiile şi voinţele pentru a atinge acel prag, acţionari pe care am putea să-i numim calificaţi, ei nefiind obligatoriu şi nişte acţionari semnificativi - fiecare în parte - aceasta constituind o expresie a preocupării legiuitorului de a permite o implicare mai largă a acţionarilor în organizarea şi desfăşurarea lucrărilor organului suprem de conducere al societăţilor pe acţiuni.
în practica judiciară s-a pus problema admisibilităţii (legalităţii) unei cereri de completare a ordinii de zi, în cazul în care convocarea unei anumite AGA a fost decisă de către instanţa de judecată, la cererea unui acţionar îndreptăţit, în urma refuzului administratorilor de a o convoca. în primă instanţă, tribunalul sesizat cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri AGA care s-a pronunţat şi asupra propunerilor unor acţionari de completare a ordinii de zi în condiţiile mai sus menţionate a admis acţiunea reţinând că „instanţa de judecată intervine în convocarea adunării generale atunci când consiliul de administraţie nu convoacă adunarea generală la cererea unui acţionar şi, autorizând convocarea, aprobă ordinea de zi şi stabileşte data ţinerii adunării. Având în vedere condiţiile convocării adunării generale prin intermediul instanţei de judecată se constată că ordinea de zi nu poate fi completată de către acţionarul autorizat să convoace adunarea (...), în conformitate cu prevederile art. 117" din Legea nr. 31/1990, deoarece instanţa aprobă ordinea de zi prin încheiere, iar această încheiere nu poate fi completată de către acţionar. Totodată, având în vedere că cererile prin care se solicită introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi conform art. 117" din Legea nr. 31/1990 se înaintează consiliului de administraţie şi nu acţionarului autorizat de instanţă să convoace adunarea generală, se reţine că prevederile art. 1171 din Legea nr. 31/1990 vin în completarea dispoziţiilor art. 117 din acelaşi act normativ şi nu ale art. 119 din Legea nr. 31/1990"107).
Curtea de Apel Braşov a admis apelul acţionarilor interesaţi, prin decizia 48/AP din 21 mai 2009 (nepublicată), reţinând în considerente, în esenţă, că „în mod corect apelantele au arătat că aceste dispoziţii nu sunt restrictive în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, între adunările generale convocate de către consiliul de administraţie sau adunările autorizate judecătoreşte, întrucât textul nu face deosebire după forma de convocare a adunării. Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cazul autorizării judecătoreşti a convocării AGA prevederile art. 1171 nu sunt aplicabile. Raţionamentul primei instanţe bazat pe imposibilitatea modificării ordinii de zi aprobate prin încheiere judecătorească este greşit, întrucât, în temeiul art. 119 din Legea nr. 31/1990 instanţa doar aprobă ordinea de zi propusă de acţionari şi nu o stabileşte, prin urmare, o completare a ordinii de zi este posibilă în temeiul art. 117" din lege, cu respectarea prevederilor legale sus-menţionate (...). Potrivit conţinutului procesului-verbal al adunării generale, în prezenta acţionarilor reprezentând 98,248% din capitalul social, ordinea de zi completată a fost supusă aprobării adunării generale, astfel încât nu a fost încălcat dreptul la informare al acţionarilor cu privire la completarea ordinii zi. Dispoziţiile art. 117" din Legea nr. 31/1990 reglementează dreptul acţionarilor de a stabili agenda adunării generale, protejând interesele acţionarilor minoritari faţă de un eventual abuz al altor acţionari. în consecinţă, în condiţiile în care stabilirea ordinii de zi e de competenţa acţionarilor şi se respectă formalităţile de informare a celorlalţi acţionari cu privire la aceste completări, nu intervine nulitatea hotărârii AGA, întrucât drepturile acţionarilor nu au fost încălcate"108*.
Articolul 1172, conţine o reglementare cu totul inedită, ca şi art. 1171 de altfel, introdusă în corpul Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006, şi instituie o serie de obligaţii speciale care revin organelor de gestiune în raport cu acţionarii, obligaţii care se nasc cu prilejul convocării AGA. Astfel de obligaţii speciale de furnizare de documente şi informaţii către acţionari sunt corelative dreptului acestora la informare completă, promptă şi adecvată cu privire la situaţia economică, financiară şi juridică a societăţii comerciale în care au efectuat investiţii directe ori de portofoliu, după caz. îndeplinirea exactă a unor astfel de obligaţii de informare se constituie într-o premisă majoră pentru participarea acţionarilor în cunoştinţă de cauză la dezbaterile care au loc în AGA, precum şi la luarea hotărârilor. Nu în ultimul rând, îndeplinirea unor astfel de obligaţii speciale se constituie şi într-o importantă premisă a exerciţiului dreptului de control al acţionarilor asupra activităţii organelor de gestiune.
Spre exemplu, alin. (1) impune obligaţia organelor de gestiune competente să pună la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, încă de la data convocării AGA, o serie de documente de bază pentru caracterizarea exerciţiului financiar aferent fiecărui an, respectiv bilanţurile, rapoartele anuale de gestiune, propunerile privind distribuirea profitului etc., documente care să poată fi consultate ori procurate, în copii. întrebarea care se poate naşte în practica societară, în legătură cu aplicarea dispoziţiilor acestui nou articol, este următoarea: care trebuie să fie data convocării AGA? Data luării hotărârii de convocare de către cei în drept, data la care s-a transmis spre publicare, în condiţiile legii şi/sau ale actului constitutiv sau data apariţiei convocatorului în publicaţiile avute în vedere de către administratori/directorat, după caz? expresia „de la data convocării" trebuie înţeleasă ca data la care convocarea a fost adusă la cunoştinţa celor vizaţi, prin utilizarea publicaţiilor impuse de lege ori permise de actul constitutiv.
Expresie a modernismului specific epocii contemporane, alin. (2) permite utilizarea unui mijloc complementar celor mai sus analizate, de documentare, informare, convocare etc., respectiv a internetului, în paginile căruia se pot publica, în formate electronice, datele, informaţiile, propunerile, convocările etc., prevăzute de lege şi de situaţiile de fapt.
Alineatul (3) consacră, în premieră pentru dreptul românesc societar, un adevărat drept al acţionarilor la interpelarea administratorilor şi/sau directoratului. Potrivit reglementării citate, oricare dintre acţionari poate solicita în scris orice date cu privire la activitatea societăţii, apreciem noi, cu excepţia celor care, prin dezvăluirea lor, ar produce anumite prejudicii comerciale ori concurenţiale. De altfel, chiar şi cu privire la astfel de informaţii, suntem de părere că oricare dintre acţionari trebuie să aibă acces, însă în condiţii de asumare a unei obligaţii exprese de păstrare a confidenţialităţii.
Sub aspectul finalităţii sale, un astfel de drept de a adresa întrebări membrilor organelor de gestiune se constituie într-un alt mijloc de informare şi de control al acţionarilor cu privire la administrarea societăţii, pe de o parte, precum şi de participare la conducerea corporatistă a unei anumite societăţi pe acţiuni, pe de altă parte.
în aprecierea mea, dreptul de a adresa întrebări scrise administratorilor/directoratului trebuie să fie circumscris doar activităţii societăţii şi la momentele anterioare întrunirii oricărei AGA şi în directă legătură cu proiectul ordinii de zi al acelei adunări,,0). Cei interpelaţi au obligaţia de a răspunde în cadrul AGA, dacă nu au făcut-o înainte de acea dată, prin publicarea răspunsului în pagina de internet a societăţii, în măsura în care o astfel de modalitate de a răspunde nu este interzisă expres prin actul constitutiv.
Din păcate, legea a omis să prevadă vreo sancţiune pentru membrii organelor de gestiune în cazul în care nu vor răspunde, ori vor răspunde incomplet sau inexact, cu intenţie, la întrebările care le-au fost adresate.
în literatura de specialitate de dată mai recentă s-a exprimat şi opinia că „la aceste întrebări s-ar putea răspunde tot în scris de către administratori, fără ca legiuitorul să condiţioneze adresarea întrebărilor de convocarea adunării generale a acţionarilor. Dacă adunarea generală se întruneşte numai o dată pe an, înseamnă că acţionarii au o singură ocazie de a adresa întrebări scrise"n,). Raportat la opiniile citate, sunt de părere că, totuşi, dreptul de pune întrebări şi de a obţine răspunsuri în scris, fie în cadrul AGA fie prin intermediul internetului, nu trebuie să se transforme într-un instrument juridic de şicanare ori de „bombardare" a organelor de gestiune cu tot felul de întrebări care nu au legătură cu problemele supuse dezbaterilor în diverse tipuri de adunări generale. în cazul societăţilor care au zeci sau sute de mii de acţionari ne putem imagina care ar putea fi consecinţele practice ale unei astfel de atitudini a acţionarilor. Motivul principal pentru care întrebările trebuie să privească probleme din categoria celor care sunt propuse pe ordinea de zi a unei anumite AGA, în concepţia mea, ar trebui să fie acela de a le permite acţionarilor interesaţi să participe la dezbaterile care vor avea loc având toate informaţiile necesare pentru luarea celor mai potrivite hotărâri. Dacă s-ar încălca acest principiu, s-ar ajunge ca într-o anumită AGA să se discute probleme care nu au legătură cu ordinea de zi, fapt care ar putea perturba grav bunul mers al lucrărilor şi ar deturna ordinea de zi propusă şi aprobată de către cei prezenţi sau reprezentaţi.