Art. 115 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a II-a
Despre adunările generale
Art. 115
(1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la prima convocare prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de drepturi de vot.
(2) Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societăţii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societăţii se ia cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.
(3) În actul constitutiv se pot stipula cerinţe de cvorum şi de majoritate mai mari.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 114 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni | Art. 116 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni → |
|---|
Citește mai mult
cele impuse de reglementarea anterioară. Ca şi în cazul AGOA, alineatul al treilea permite acţionarilor ca prin actul constitutiv să prevadă atât condiţii de cvorum cât şi de majoritate mai ridicate decât cele legale.Majoritatea cu care se vor putea lua hotărârile va fi una relativă sau absolută, după caz, în raport cu cvorumul realizat şi cu numărul voturilor valabil exprimate, la fel ca în cazul AGOA. Prin excepţie, pentru hotărârile (pe care legea le numeşte decizii, punând semnul egalităţii între cele două denumiri sub aspectul naturii şi efectelor pe care trebuie să le îmbrace manifestările de voinţă ale organului suprem de conducere al societăţilor comerciale) privind unele chestiuni pe care legiuitorul le-a considerat fundamentale pentru existenţa şi funcţionarea societăţilor comerciale, majoritatea necesară, la prima şi chiar la a doua convocare a AGEA, va trebui să fie una superioară (majoritate calificată), adică de două treimi din totalul voturilor exprimate. în condiţiile unui cvorum de 25%, realizat la a doua convocare, spre exemplu, o majoritate calificată de două treimi nu înseamnă, totuşi, un număr mare de voturi pentru luarea unor hotărâri fundamentale, cum ar fi aceea de dizolvare şi lichidare a societăţii.
Deşi reforma cvorumurilor şi a majorităţilor necesare realizată prin Legea nr. 441/2006 este de anticipat că va fi binevenită şi utilă pentru o funcţionare normală a societăţilor comerciale pe acţiuni, mai ales a acelora care au un număr mare de acţionari, este de aşteptat să nu poată fi aplicată de acele societăţi care, având cvorumuri şi majorităţi statutare mai mari decât cele minime legale, atunci când vor dori să le modifice, în sensul de a le reduce, nu vor putea să le realizeze în AGEA pe care le vor convoca şi nici nu se vor putea prevala de cvorumuri le şi majorităţile legale actuale, rămânând prizonierele unor situaţii pe care nu le-au putut anticipa, sub aspect legislativ.
Din analiza efectuată cu privire la reglementările legale privind cele două tipuri de AGA, se poate concluziona că ACEA este acel tip de AGA pentru care este necesar un cvorum legal special mai ridicat decât cel pentru AGOA, precum şi o majoritate necesară legală uneori calificată, iar problemele de competenta sa vizează chestiuni care, în principal, sunt stabilite prin actele constitutive.
în legătură cu natura adunării generale extraordinare, în doctrină s-a formulat şi opinia că „adunarea generală este extraordinară pentru că este neobişnuită, adică intervine în situaţii de excepţie, cum sunt modificările actelor constitutive (schimbarea formei juridice a societăţii, schimbarea obiectului de activitate a acestuia, majorarea capitalului social, înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare fără personalitate juridică, fuziunea şi divizarea, dizolvarea anticipată, conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă şi conversia obligaţiunilor în acţiuni etc). O adunare generală convocată în cursul anului fiscal pentru a decide într-o materie care este, de obicei, de atributul adunării generale ordinare este o adunare generală extraordinară"89*.
în concepţia unei cercetătoare a domeniului, „adunarea generală extraordinară reprezintă organismul de conducere al societăţii cu atribuţii privind modificarea clauzelor actului constitutiv".90*
Relativ la diversele tipuri ori categorii de adunări generale ale acţionarilor, doctrina de dată mai recentă90 are în vedere şi aşa-numitele „adunări mixte", organisme care nu au o reglementare legală, ca atare, ele fiind întâlnite însă în practica societară în situaţia în care o adunare generală a asociaţilor (acţionarilor) este chemată să dezbată atât chestiuni care sunt de competenţa AGA, cât şi de competenţa AGEA.
Avantajul primordial şi fundamental al unor astfel de adunări este acela că evită cheltuielile suplimentare şi economiseşte timpul acţionarilor. Desigur, aşa cum remarcă autorul citat, pentru fiecare categorie de probleme supuse examinării asociaţilor trebuie îndeplinite cerinţele de cvorum şi de majoritate cerute de lege şi/sau de actul constitutiv, pentru adunările generale ordinare ori extraordinare, după caz. în fapt, astfel de adunări, deşi se desfăşoară în aceeaşi zi, nu se desfăşoară concomitent ci succesiv, aşa cum se poate constata din convocatoarele care se emit pentru astfel de tipuri de adunări. Soluţia a fost confirmată şi de practica judiciară, care a decis că „nu există nicio interdicţie legală asupra ţinerii adunării generale ordinare şi extraordinare în aceeaşi zi şi în acelaşi loc."92)
Deosebirea fundamentală dintre AGOA şi AGEA nu este dată de periodicitatea ori frecvenţa cu care acestea sunt convocate de către cei în drept ci, în principal, de competenţa care le este dată de lege şi/sau de actul constitutiv; precum şi de nivelele minimale de cvorum şi de majoritate necesare pentru luarea hotărârilor. Aşadar, pentru a şti ce fel de tip de AGA trebuie convocată pentru a lua anumite hotărâri, trebuie plecat de la tipul de probleme cu care se confruntă societatea comercială şi compararea ei cu cele enumerate de lege şi, eventual, cu cele stabilite de actul constitutiv, pentru a putea decide în consecinţă.
Ori de câte ori legea indică obligaţia ca asupra unei anumite probleme să decidă AGA, fără a preciza care dintre cele două tipuri trebuie să o facă, este de prezumat că aceea trebuie să fie AGOA şi nu AGEA, întrucât cea dintâi are o competenţă pe care am putea să o numim ca fiind una generală şi/sau primordială. Totuşi, dacă din analiza naturii problemei şi a implicaţiilor sale asupra societăţii comerciale se poate trage concluzia că ea vizează orice altă modificare a actului constitutiv la care se referă prevederile lit. m) a art. 113, prezumţia simplă pe care am enunţat-o va fi răsturnată şi se va proceda în consecinţă.
Cu privire la distincţia dintre AGOA şi AGEA, sub aspectul competenţelor, în doctrina mai recentă s-a formulat opinia că o astfel de chestiune este tranşată în „favoarea celei din urmă. Astfel, dacă adunării ordinare nu îi pot fi conferite niciuna din atribuţiile prevăzute imperativ în competenţa adunării extraordinare, în schimb aceasta din urmă are pe deplin competenţa de a lua decizii cu privire la problematica din sfera atribuţiilor adunării ordinare. De asemenea, prin actul constitutiv se vor putea da în competenţa adunării extraordinare şi alte operaţiuni, ceea ce constituie, alăturat competenţei legale, competenţa voluntară, rezultând din voinţa acţionarilor