Art. 114 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a II-a
Despre adunările generale
Art. 114
(1) Exerciţiul atribuţiilor prevăzute la art. 113 lit. b), c) şi f) va putea fi delegat consiliului de administraţie, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor. Delegarea atribuţiilor prevăzute la art. 113 lit. c) nu poate privi domeniul şi activitatea principală a societăţii.
(2) În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, este mandatat să îndeplinească măsura prevăzută la art. 113 lit. f), dispoziţiile art. 2201 se aplică deciziilor consiliului de administraţie, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător.
(3) În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute de art. 113 lit. b) şi c), dispoziţiile art. 131 alin. (4) şi (5), ale art. 132, cu excepţia alin. (6) şi (7), precum şi prevederile art. 133 se aplică deciziilor consiliului de administraţie, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător. Societatea va fi reprezentată în instanţă de către persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege o altă persoană.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 113 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni | Art. 115 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni → |
|---|
în acest sens, alin. (1) reglementează categoriile de atribuţiuni care pot fi delegate, către ce organe şi în ce limite. Dintr-un început, să remarcăm şi să reţinem că delegarea de atribuţiuni nu se va putea face către consiliul de
Citește mai mult
supraveghere şi nici faţă de directorii societăţilor care au optat pentru sistemul unitar de administrare, ci doar către administratori şi către directorat.O a doua observaţie vizează împrejurarea că numai anumite atribuţiuni pot fi delegate către cele două categorii de organe de gestiune, delegarea putând fi operată fie prin prevederi speciale ale actului constitutiv, fie doar prin hotărâri ale adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor. în cadrul competenţelor care pot fi delegate, cea privind schimbarea obiectului de activitate este limitată doar la activitatea ori activităţile secundare ale societăţii, nu şi la domeniul şi la activitatea principală.
Prin prevederile pct. 11 al art. I din O.U.G. nr. 82/2007, atribuţia AGEA reglementată de prevederile art. 113 lit. d) a fost sustrasă posibilităţii de delegare către consiliul de administraţie ori către directorat. Nu este mai puţin adevărat că din conţinutul enunţului lit. d) - enunţ care a rămas nemodificat - se poate trage concluzia că prin actul constitutiv al unei societăţi pe acţiuni se poate prevedea că înfiinţarea ori desfiinţarea de sucursale, reprezentanţe etc. ar putea fi dată în competenţa organelor de gestiune. O astfel de concluzie este însă în contradicţie cu litera şi sensul prevederilor alin. (1) al art. 114, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 82/2007. Se pare că avem de-a face, din nou, cu o lipsă de corelare normativă a textelor Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, chiar şi în urma ultimei modificări.
Delegarea de atribuţiuni se poate realiza în două moduri, deopotrivă admisibile şi utilizabile: prevederea unei delegări de atribuţiuni în actul constitutiv, astfel încât organele de gestiune nu mai au nevoie de o altă hotărâre AGEA pentru a decide, conform atribuţiunilor delegate sau prin hotărâre specială AGEA luată în acest scop.
Legat de problema conceptuală a delegării de competenţă, apreciem că, deşi prin modificările şi completările produse prin Legea nr. 441/2006 art. 114 a dobândit o reglementare ceva mai clară şi mai extinsă, s-a omis, în mod regretabil, să se stabilească câteva reguli cu privire la obligaţia celor cărora li s-a delegat competenţa de a informa proximele adunări generale ale acţionarilor despre măsurile luate în temeiul unei astfel de delegări şi cu privire la soarta juridică a unor astfel de măsuri. Desigur, o astfel de lacună legală poate fi surmontată prin inserarea în actul constitutiv a unor clauze în acest scop, inclusiv cu privire la necesitatea ratificării prin hotărâre a deciziilor luate în temeiul delegării.
Operaţiunea de delegare de atribuţiuni nu trebuie să aibă semnificaţia transferului (abandonului) total şi irevocabil a acelor atribuţiuni către organele de gestiune şi că, dimpotrivă, organele de gestiune au obligaţia să informeze în proxima AGEA, în scris, despre modul în care şi-au exercitat atribuţiuni le primite, fără ca o astfel de informare să impună necesitatea legală a ratificării de către acest organ a deciziilor luate. AGEA trebuie să-şi poată exercita un drept de control efectiv asupra acelor decizii, iar în cazul în care constată încălcarea legii ori a actului constitutiv să poată lua hotărâri de anulare ori revocare a lor, chiar dacă, pentru a fi repuse lucrurile în situaţia anterioară, ar fi necesară şi introducerea unor acţiuni judecătoreşti pentru anularea actelor juridice încheiate de societate în baza acelor decizii. De asemenea, AGEA (sau poate chiar AGOA, potrivit competenţei sale de drept comun) va putea declanşa chiar şi acţiunea în răspundere împotriva administratorilor şi directorilor, în cazul în care aceste categorii de persoane, prin deciziile luate în exercitarea atribuţiunilor delegate, vor produce anumite prejudicii societăţii.
Deciziile luate de administratori ori de către directorat în exercitarea unor atributiuni delegate nu se convertesc în hotărâri ale AGEA, deşi, sub aspectul regimului lor juridic de publicitate legală şi de control al legalităţii şi conformităţii lor cu actele constitutive, legiuitorul le asimilează hotărârilor [a se vedea, în acest sens, prevederile alin. (3) al art. 114 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].
Alineatul (2) al articolului comentat conţine o reglementare de trimitere la prevederile art. 220"din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, articol care reglementează problematica aşa-numitului capital autorizat (a se vedea, în această chestiune comentariile noastre pe marginea acestui articol). Trimiterea la art. 220", ar trebui să se limiteze, în opinia mea, doar cu privire la aplicarea prevederilor alineatelor (2)-(4), deoarece prevederile alineatului (2) al art. 114 au în vedere numai ipoteza în care delegarea dreptului de majorare a capitalului social se acordă de către AGEA, consiliului de administraţie ori directoratului, după caz, printr-o hotărâre care modifică actul constitutiv, hotărâre ulterioară constituirii unei societăţi pe acţiuni, ipoteză pe care o are în vedere art. 2201 alin. (2). Pentru aducerea la îndeplinire a unei astfel de delegări de competenţe consiliile de administraţie sau directoratele sunt datoare să respecte cerinţele şi limitele impuse de prevederile alineatelor (2)-(4) ale articolului la care se face trimitere, sub sancţiunea nulităţii/anulării deciziilor acestora.
Alineatul (3) (modificat prin prevederile art. I, pct. 11 din O.U.G. nr. 82/2007), asimilează regimul juridic al deciziilor luate de organele de gestiune în exercitarea atribuţiilor delegate de AGEA cu cel al hotărârilor luate de acest organ suprem. Deşi, în mod legal, atunci când o hotărâre AGA este atacată în condiţiile art. 132, societatea va sta ca pârâtă în instanţă şi va fi reprezentată de către administratori ori directorat, după caz, în situaţia în care sunt atacate decizii ale organelor de gestiune luate în baza competenţei delegate, reprezentarea provizorie a societăţii în justiţie va fi decisă de către preşedintele instanţei sesizate ori de către judecătorul desemnat de către acesta, în condiţiile legii de organizare judiciară şi ale Codului de procedură civilă, prin persoana unuia dintre acţionari, situaţie care impune convocarea unei AGOA, apreciem noi, şi nu a unei AGEA, pentru a desemna un reprezentant convenţional definitiv, persoană care, de ce nu, poate fi aceeaşi cu cea desemnată iniţial. Aşa fiind, noi apreciem că, prin cererea în anularea deciziei emise în exercitarea unor atribuţiuni delegate, reclamantul va trebui să solicite desemnarea acţionarului reprezentant convenţional al societăţii întrucât societatea pârâtă, neputând fi reprezentată legal, nu o va putea face.