Art. 273 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
Art. 273
Se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii care:
a) emite acţiuni de o valoare mai mică decât valoarea lor legală ori la un preţ inferior valorii nominale sau emite noi acţiuni în schimbul aporturilor în numerar, înainte ca acţiunile precedente să fi fost achitate în întregime;
b) se foloseşte, în adunările generale, de acţiunile nesubscrise sau nedistribuite acţionarilor;
c) acordă împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii ori constituie garanţii în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
d) predă titularului acţiunile înainte de termen sau predă acţiuni liberate în total sau în parte, în afară de cazurile stabilite de lege, ori emite acţiuni la purtător fără a fi achitate integral;
e) nu respectă dispoziţiile legale referitoare la anularea acţiunilor neachitate;
f) emite obligaţiuni fără respectarea dispoziţiilor legale sau acţiuni fără să cuprindă menţiunile cerute de lege.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 272 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... | Art. 274 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... → |
|---|
Citește mai mult
care le-am formulat cu ocazia comentariilor la acel articol) în situaţia în care acele persoane încalcă cu vinovăţie prevederile aferente din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, privind regimul juridic al emiterii de acţiuni şi obligaţiuni, articolul pe care-l comentăm incriminează ca infracţiuni şi sancţionează sever unele acte şi fapte precis determinate.Unele modalităţi de săvârşire a infracţiunii pe care o examinăm indică ideea unei infracţiuni de rezultat, cum este cazul punctului 1 şi 3 iar altele sunt specifice infracţiunilor de pericol, cum este cazul punctelor 5 şi 6.
2. Subiect activ al infracţiunii - în fapt şi în drept, un complex de infracţiuni - pe care o analizăm este doar o persoană fizică, având calitatea fie de administrator, fie de director, fie de director executiv ori de reprezentant legal doar al unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni. Aşadar, şi în acest caz, avem de a face cu subiecte calificate.
Necesarmente, subiectele calificate pe care le are în vedere legiuitorul trebuie să facă parte din categoria acelora care au potrivit legii ori actului constitutiv competenţa de a lua una sau alta din măsurile incriminate, în mod unilateral ori prin participarea la luarea unor decizii în acel sens.
Subiect pasiv al acestei infracţiuni, poate fi doar societatea pe acţiuni ori în comandită pe acţiuni emitentă, inclusiv a unor obligaţiuni.
3. Latura obiectivă este compusă din diverse acte şi fapte cu caracter comisiv dar şi omisiv, de natură diversă, după cum urmează:
Modalitatea prevăzută la punctul 1 are în vedere încălcarea obligaţiei impuse de art. 92 alin. (1) şi (3) şi a art. 93 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Toate acele dispoziţii legale au în vedere condiţii imperative privind modul în care vor putea fi emise acţiunile unei societăţi pe acţiuni. astfel de acte sau fapte nu pot fi încheiate, respectiv săvârşite decât cu intenţie directă sau indirectă, nu şi din culpă, pentru că invocarea culpei în astfel de cazuri de către infractori ar avea semnificaţia invocării necunoaşterii legii, situaţie care nu poate fi reţinută ca un motiv legitim care să-i apere de răspundere.
4. Modalitatea incriminată de punctul 2 are în vedere utilizarea fără drept de către subiecţii calificaţi, în AGA, de orice fel, a unor acţiuni care, în drept, nici nu au dobândit o astfel de calitate juridică pentru că nu au un titular, nefiind subscrise, sau ipoteza în care, deşi acţiunile sunt subscrise de către anumite persoane, nu au fost distribuite subscriitorilor care au dreptul de să le primească.
Ipoteza pe care o evocă legiuitorul pare a fi aceea în care administratorii, directorii ori reprezentanţii legali, după caz, în scopul obţinerii unui anumit cvorum ori majorităţii necesare în AGA, utilizează unele categorii de acţiuni care nu dau nici dreptul de participare la acea AG şi nici de a vota în acele AGA. Modalitatea aceasta de realizare are în vedere, sub aspectul laturii subiective, doar intenţia directă, în aprecierea noastră.
5. Modalitatea reglementată de punctul 3 evocă ipoteza în care subiectele calificate avute în vedere, prin deciziile lor, acordând avansuri sau împrumuturi în vederea dobândirii acţiunilor emise de societate, încalcă interdicţia impusă de prevederile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Am arătat cu prilejul comentariilor noastre pe marginea art. 106 care sunt motivele pentru care legea prohibeşte astfel de acte şi operaţiuni, astfel încât nu mai găsim necesare alte consideraţii.
6. Modalitatea prevăzută de punctul 4 are în vedere una din următoarele ipoteze: predarea acţiunilor către titularul lor înainte de termen; predarea acţiunilor integral sau parţial liberate (vărsate) în afara cazurilor stabilite de lege; emiterea de acţiuni la purtător fără a fi achitate integral.
în acest loc trebuie să constatăm şi să afirmăm că actuala redactare a punctului 4 este cu totul imprecisă şi de natură să facă aproape inaplicabilă această modalitate de săvârşire a infracţiunii incriminate şi sancţionate de legiuitor. într-adevăr, dacă vom căuta în textele Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevederi exprese privind termenele în care trebuie predate acţiunile subscrise şi vărsate de acţionari nu vom găsi niciunul ci, poate, doar unele implicite, legate termenele în care pot fi puse în executare unele hotărâri AGAI4).
Desigur, nimic nu împiedică semnatarii actelor constitutive ori acţionarii subsecvenţi să stabilească ei înşişi termene de predare a acţiunilor către titulari. în lipsa unor prevederi legale care impun anumite termene însă, nu vedem cum am putea califica o anumită faptă de acest fel ca infracţiune.
Situaţia este aceeaşi şi în ceea ce priveşte predarea acţiunilor liberate integral sau parţial, în afara condiţiilor stabilite de lege. Este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, să se stabilească condiţiile imperative, onerative ori prohibitive, în care trebuie predate titularilor lor acţiunile vărsate integral sau parţial. Dacă, într-adevăr, predarea către titularii lor a unor acţiuni nominative, spre exemplu, fără ca să fie vărsate măcar parţial, aşa cum impune legea şi actul constitutiv, constituie o faptă evidentă de încălcare a dispoziţiilor legale în materie, predarea unor acţiuni vărsate parţial, dar în conformitate cu prevederile legii, ale actului constitutiv ori ale hotărârilor AGEA nu poate constitui latura obiectivă a infracţiunii avute în vedere de punctul 4.
îndoielnică, din punct de vedere al tehnicii de redactare legislativă precum şi din punct de vedere ştiinţific, este şi prevederea punctului 4 care consacră ca infracţiune emiterea de acţiuni la purtător fără ca acest tip de acţiuni să fie integral liberate. Facem o astfel de afirmaţie pornind de la faptul că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale se mărgineşte doar să arate prin prevederile art. 92, alin. (2), că acţiunile neplătite întregime15’ nu pot fi decât nominative. Dintr-o astfel de dispoziţie normativă, prin raţionamentul per a contrario, se poate concluziona că acţiunile la purtător se vor putea emite în mod legal şi vor putea fi predate doar dacă sunt integral plătite. Desigur, o astfel de concluzie, certă din punct de vedere logic, ar fi fost de dorit să fie prezentă sub forma unei condiţii cuprinse într-un text de lege expres care să elimine orice dubiu.
7. Modalitatea avută în vedere de către legiuitor prin conţinutul punctului 5 se referă la nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la anularea acţiunilor neachitate, dispoziţii cuprinse în prevederile art. 100 alin. (2)-(6) . într-adevăr, din examinarea ansamblului prevederilor art. 100, pentru a efectua o corectă stabilire şi încadrare în drept a faptelor care pot intra în conţinutul infracţiunii analizate, reiese necesitatea de a identifica şi selecta doar acele dispoziţii care se referă şi limitează la problema situaţiilor şi condiţiilor în care se pot anula acţiunile subscrise şi neachitate anulare care, desigur, aşa cum am arătat cu prilejul comentariilor noastre pe marginea art. 100, este doar una dintre opţiunile pe care le au administratorii, respectiv directoratul.
astfel de prevederi, care impun o anumită conduită organelor de gestiune ale societăţii pe acţiuni ori în comandită pe acţiuni, dacă acestea au optat pentru anularea acţiunilor neplătite, sunt doar cele cuprinse în alin. (3)-(6) ale art. 100. Aşa fiind, dacă membrii organelor de gestiune nu vor îndeplini cu intenţie una sau mai multe din obligaţiile care le revin potrivit oricăreia din dispoziţiile legale menţionate vor săvârşi infracţiunea incriminată de art. 273, pct. 5. Prin urmare, simple obligaţii civil-comerciale neîndeplinite cu intenţie vor fi sancţionate penal. Desigur, în raport cu gravitatea sancţiunii - pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani - de lege ferenda, se impune pentru evitarea oricărui echivoc a se preciza în mod expres care sunt obligaţiile concrete care dacă nu sunt executate vor antrena răspunderea penală.
8. în fine, modalitatea reglementată de punctul 6, are în vedere, în fapt, două ipoteze distincte: prima, emiterea de obligaţiuni, de către administratori ori membrii directoratului, evident doar după ce o astfel de decizie a fost luată de către AGEA, în condiţiile legii, emitere care se va face însă fără respectarea dispoziţiilor legale, şi cea de a doua ipoteză - emiterea de acţiuni, nominative materializate ori la purtător, adăugăm noi, fără să cuprindă menţiunile cerute de lege.
Dacă în ceea ce priveşte cea de a doua ipoteză problema pare a fi uşor de soluţionat, prin raportare la prevederile art. 93 alin. (2), în ceea ce priveşte identificarea dispoziţiilor legale a căror încălcare poate constitui latura obiectivă a infracţiunii incriminate de prima ipoteză avută în vedere de punctul 6, lucrurile sunt mult mai complicate şi greu de soluţionat, după aprecierea noastră. în sensul acestei constatări, trebuie să avem în vedere că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale a consacrat problematicii emiterii de obligaţiuni o întreagă secţiune (5) din cadrul capitolului 4, secţiune care are ca denumire chiar aceea „despre emiterea de obligaţiuni". Aşadar, chiar plecând de la titlul secţiunii ar trebui să raţionăm că neîndeplinirea oricăreia din obligaţiile instituite în textele articolelor 167-176, poate constitui un element al laturii obiective a infracţiunii pe care o analizăm. Noi apreciem însă că o astfel de interpretare este neconformă cu litera şi spiritul legii, întrucât din examinarea conţinutului dispoziţiilor cuprinse în secţiunea 5 rezultă că doar articolele 167 şi 170 reglementează propriu-zis problematica emiterii de obligaţiuni. în consecinţă, credem că este în concordanţă cu intenţia legiuitorului şi cu principiile dreptului penal să considerăm că intră sub incidenţa primei ipoteze a punctului 6 al art. 273 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale doar nerespectarea uneia sau a mai multora din dispoziţiile imperative ale art. 167 şi 170. în orice caz, de lege ferenda, pentru a răspunde tuturor exigenţelor tehnicii legislative este necesar să se indice concret care sunt acele dispoziţii legale care solicită protecţie penală.
Oricare din categoriile de fapte avute în vedere de punctul 6 sunt fapte de pericol care trebuie să se săvârşească doar cu intenţie pentru a se realiza şi cerinţa laturii subiective avută în vedere de legiuitor.
9. Sub aspectul sancţiunii care poate fi aplicată pentru săvârşirea oricăreia din faptele incriminate de art. 273, să reţinem că ele sunt destul de sever sancţionate, într-un interval de individualizare a pedepsei, pornind de la un minim special de 6 luni de închisoare şi mergând până la un maxim special de 5 ani.