Art. 274 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
Art. 274
Se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii care:
a) îndeplineşte hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege;
b) îndeplineşte hotărârile adunării generale referitoare la reducerea capitalului social, fără ca membrii să fi fost executaţi pentru efectuarea vărsământului datorat ori fără ca aceştia să fi fost scutiţi, prin hotărârea adunării generale, de plata vărsămintelor ulterioare;
c) îndeplineşte hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social, fără informarea organului judiciar ori cu încălcarea interdicţiei stabilite de acesta, în cazul în care faţă de societatea s-a început urmărirea penală.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 273 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... | Art. 275 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... → |
|---|
Citește mai mult
doar acelea care privesc condiţiile şi termenii pe care legea îi stabileşte în vederea executării hotărârilor AGA, care conţin unele măsuri referitoare la organizarea şi funcţionarea unei anumite societăţi comerciale (reorganizări - ca persoane juridice - reduceri de capital). Aşadar, obiectul juridic special al celor două infracţiuni cuprinse în textele art. 274 constă în relaţiile sociale dintre societăţile comerciale şi cei care le administrează şi reprezintă faţă de terţi, în cadrul şi limitele în care se pun în executare anumite hotărâri A.G.A.Cele două modalităţi de săvârşire a infracţiunilor reglementate de art. 274 se referă la orice formă de societate comercială care este supusă unor măsuri de reorganizare, de tipul fuziunii, divizării, schimbării formei juridice. De asemenea, sunt vizate şi hotărârile AGEA privind reducerea capitalului social.
în drept, toate categoriile de hotărâri care sunt avute în vedere de punctele 1 şi 2 ale art. 274 trebuie să fie hotărâri ale AGEA şi nu ale AGOA, pentru că oricare din categoriile de măsuri de reorganizare sau de reducere a capitalului social sunt de competenţa adunărilor generale extraordinare ale asociaţilor, cel puţin pentru motivul că ele presupun decizii de modificare ori completare a actelor constitutive.
2. Cât priveşte subiecţii - activ şi pasiv - ai infracţiunilor pe care intenţionăm să le analizăm, ca şi în cazurile examinate în paginile precedente, aceştia trebuie să fie unii calificaţi, prin funcţiile ori calităţile pe care le îndeplinesc, respectiv prin modul de organizare - dacă avem în vedere societăţile comerciale. Astfel, subiect activ poate fi oricare administrator, singur sau împreună cu ceilalţi reuniţi în cadrul unui consiliu de administraţie, care decid ori pun în executare, după caz, anumite hotărâri AGEA înainte de expirarea termenelor impuse de lege. Acestei categorii li se pot adăuga, după caz, şi în raport de competenţele care le sunt conferite de lege, de actul constitutiv ori de hotărârile AGA, directorii societăţilor (pentru considerentele arătate în paginile anterioare nu mai reţinem ca fiind relevantă pentru economia infracţiunilor incriminate de art. 274, expresia de „director executiv").
Aşa după cum am mai menţionat, atât administratorii cât şi directorii pot fi (de altfel, acesta este situaţia cea mai frecventă în practică) şi reprezentanţi legali ai societăţilor comerciale, dar, o astfel de calitate poate fi atribuită şi unei alte categorii de persoane. Aşa fiind, dacă un administrator este şi director (administrator executiv şi reprezentant legal al societăţii) şi va aduce la îndeplinire, spre exemplu, o hotărâre AGEA de reducere a capitalului social înainte ca asociaţii care nu erau la curent cu vărsămintele datorate să fi fost urmăriţi, va săvârşi infracţiunea incriminată de punctul 2 al art. 274, în tripla sa calitate, împrejurare care, ar putea fi luată în seamă la individualizarea pedepsei care se va aplica de instanţă, ca un factor care măreşte pericolul social a infracţiunii săvârşite în astfel de condiţii.
Relativ la sfera subiecţilor activi ai infracţiunii pe care o analizăm, remarcăm împrejurarea că legiuitorul nu a inclus în enumerarea cuprinsă în prima propoziţie şi membrii directoratului societăţilor pe acţiuni care optează pentru sistemul dualist de administrare, fie pentru că a omis să coreleze prevederile art. 274 cu modificările şi completările aduse Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006, fie pentru motivul că a înţeles să pună semnul egalităţii între conceptele de director - director executiv - membru al directoratului. şi în această situaţie, avem de a face totuşi cu o lipsă de corelare legislativă.
De lege lata, dacă prin director - director executiv se poate înţelege şi un membru al directoratului, atunci subiect activ al infracţiunilor reglementate de art. 274 poate fi şi o astfel de persoană. în caz contrar, avem de a face, cu o omisiune legislativă nejustificată.
Subiect pasiv al infracţiunilor reglementate de punctul 1 şi 2 poate fi atât societatea comercială a cărei hotărâre AGEA va fi pusă în executare în ipotezele evocate de reglementările citate cât şi, după caz, asociatul ori creditorul social ale cărui interese sunt ocrotite prin incriminarea şi pedepsirea unor astfel de fapte.
3. Sub aspectul laturii obiective, ipotezele reglementate de cele două puncte ale articolului 274 definesc acţiunile subiecţilor calificaţi care sunt considerate elemente materiale ale fiecăreia dintre cele două infracţiuni.
Referitor la modalitatea reglementată de punctul 1, ipoteza pe care o are în vedere legiuitorul este aceea în care o anumită societate comercială fiind supusă, prin voinţa asociaţilor săi, exprimată într-o hotărâre AGEA, unei operaţiuni de schimbare a formei juridice ( a se vedea art. 205) sub care este organizată ori unui proces de fuziune prin absorbţie ori contopire sau de divizare totală sau parţială (a se vedea prevederile Capitolului 2 din cadrul Titlului VI), ori unei necesare operaţiuni de reducere a capitalului social, reglementată de art. 207-209. în oricare din aceste ipoteze, dacă membrii organelor executive ale respectivelor societăţi - administratori, directori, directori executivi ori reprezentanţi legali, fără să aibă îndreptăţirea necesară, iau măsuri de îndeplinire a respectivelor hotărâri înainte de a se fi scurs termenele suspensive prevăzute de lege până la care operaţiunile respective nu îşi pot produce efecte, săvârşesc infracţiunea incriminată de punctul 1.
Problema practică care se poate naşte în ceea ce priveşte incidenţa prevederilor punctului 1 al art. 274 este aceea de a stabili, pentru fiecare caz şi operaţiune în parte, care sunt termenele înăuntrul cărora nu se pot executa hotărârile prin care se iau măsurile menţionate mai sus. Dacă, spre exemplu, art. 208 alin. (1) stabileşte în mod clar faptul că reducerea de capital va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, art. 205, reglementând problema schimbării formei juridice a societăţii, nu conţine nicio prevedere expresă cu privire la termenele în care se pot lua măsurile de executare a unor astfel de hotărâri.
Situaţia nu este cu mult mai bună, din punctul de vedere al cercetării şi identificării termenelor relevante, nici în materia fuziunii şi divizării, cu toate că prevederile capitolului II din cadrul Titlului VI conţin unele reglementări care ne oferă câteva indicii utile pentru determinarea termenelor caracterizante pentru existenţa infracţiunii pe care o comentăm. Astfel, spre exemplu, art. 243 alin. (2) prevede că opoziţia suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data la care hotărârea judecătorească devine irevocabilă, în afară de cazurile în care societatea debitoare face dovada plăţii datoriilor sau oferă garanţii acceptate de creditori ori încheie cu aceştia un acord pentru plata datoriilor.
De asemenea, utilă pentru un astfel de demers este şi prevederea art. 249 potrivit căreia, fuziunea sau divizarea produc efecte după cum urmează:
,,a) dacă se constituie una sau mai multe societăţi noi, de la data înregistrării în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele;
b) în alte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea, cu excepţia cazului în care, prin acordul părţilor, se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau societăţilor beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exerciţiu financiar încheiat al societăţii sau societăţilor ce îşi transferă patrimoniul";
Suntem de părere că oricare dintre operaţiunile juridice evocate de punctul 1 al art. 274, produc ca efect imediat modificarea actelor constitutive, drept pentru care o utilitate deosebită şi generală, în acelaşi timp, o reprezintă prevederile art. 61 şi 62 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu privire la condiţiile şi efectele opoziţiei, în sensul că ele vor putea servi, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, ca reper pentru calculul termenelor înăuntrul cărora nu trebuie îndeplinite hotărârile avute în vedere de dispoziţiile punctului 1.
Să mai remarcăm împrejurarea că prin Legea nr. 441/2006 a fost abrogat alineatul (5) al art. 131 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, alineat care prevedea că hotărârile AGA nu pot fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a formalităţilor de publicitate legală instituite de lege. Ca atare, în prezent, nu mai există un reper general de tipul celui pe care-l putea constitui prescripţiile legale citate.
Infracţiunea incriminată de art. 274 pct. 1 este, una de pericol pentru că legea nu impune pentru existenţa ei un anumit rezultat socialmente periculos, aceasta consumându-se prin simpla îndeplinire a hotărârilor avute în vedere în ipoteză, înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută de punctul 1 nu poate fi decât una intenţionată, pentru că, prin ipoteză şi ţinând seama de calitatea de subiecte calificate a infractorilor, culpa ar fi identică cu invocarea necunoaşterii dispoziţiilor legale, pretenţie care nu poate fi primită.
4. Referitor la modalitatea prevăzută de punctul 2 al art. 274, ipotezele pe care le are în vedere legiuitorul sunt unele precise şi clare: îndeplinirea unei hotărâri AGEA, fără ca organele de gestiune ale societăţii să-i fi urmărit şi executat anterior, în condiţiile legii, pe asociaţii care nu şi-au efectuat vărsămintele la capital subscrise sau dacă au procedat la reducerea capitalului, deşi nu i-au urmărit pe acei asociaţi anterior operaţiunii de reducere, fără să aibă o hotărâre care să-i scutească pe acei asociaţi debitori pentru vărsămintele neefectuate. Şi această infracţiune este una de pericol, ca şi cea prevăzută de punctul 1.
modalitatea de săvârşire incriminată de prevederile punctului 2 poate fi incidenţă doar în cazul societăţilor la care răspunderea tuturor asociaţilor este limitată la aporturile lor pentru că numai la acele forme de societăţi este util ca, în caz de pierderi de active, înainte de a lua decizia extremă de reducere a capitalului social - micşorând, pe această cale, limita răspunderii asociaţilor - să fie urmăriţi şi executati silit aceia dintre ei care sunt în întârziere cu efectuarea vărsămintelor subscrise.
De asemenea, noi credem că ea ar fi aplicabilă atât în cazul în care se pune problema reducerii de capital, motivată de pierderile suferite de societate ca urmare a activităţii desfăşurate (a se vedea în acest sens, spre exemplu, prevederile art. 15324 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, articol introdus prin Legea nr. 441/2006) cât şi în alte situaţii permise de lege pentru a reduce capitalul social, însă cu observarea situaţiilor în care se poate da sau nu scutire totală sau parţială de obligaţia de efectuare a vărsămintelor.
La o astfel de concluzie se poate ajunge din interpretarea logică şi sistematică a prevederilor art. 207 alin. (2) pct. a), prin raportare la prevederile art. 274 pct. 2. Astfel, potrivit prevederilor art. 207 alin. (2), pct. a) „capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivată de pierderi, prin: a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate". Aşadar, scutirea de vărsăminte a asociaţilor poate fi dată de AGEA doar dacă reducerea de capital nu este determinată de pierderile înregistrate de societate. Per a contrario, în toate celelalte situaţii în care se poate face reducerea de capital, legea permite a se da scutire de obligaţia de a efectua vărsămintele subscrise.
Ca şi în cazul modalităţii reglementate de punctul 1, faptele prevăzute de punctul 2 se pot săvârşi doar de către subiecţi activi calificaţi, acţionând cu intenţie directă sau indirectă. Pedeapsa mult mai puţin severă decât în cazul celorlalte categorii de infracţiuni analizate este cuprinsă între un minim special de o lună închisoare şi un maxim special de un an, alternativ cu amenda cuprinsă între un minim special de 300 lei şi un maxim special de 15 000 lei, conform prevederilor art. 63 alin. (3), teza I, Cod penal.