Art. 54 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii

Art. 54

(1) După efectuarea formalităţilor de publicitate în legătură cu persoanele care, ca organe ale societăţii, sunt autorizate să o reprezinte, societatea nu poate opune terţilor nicio neregularitate la numirea acestora, cu excepţia cazului în care societatea face dovada că terţii respectivi aveau cunoştinţă de această neregularitate.

(2) Societatea nu poate invoca faţă de terţi numirile în funcţiile prevăzute la alin. (1) sau încetarea acestor funcţii, dacă ele nu au fost publicate în conformitate cu legea.

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Comentarii despre Art. 54 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii

natalia dogaru 14.05.2014

I. Regimul neregularităţilor survenite în numirea reprezentanţilor societăţii

1. Prima directivă a Consiliului Comunităţii Europene (Directiva 68/151/EEC) prevede o serie de măsuri care se aplică societăţilor pe acţiuni, societăţilor în comandită pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere limitată, cărora le impune anumite măsuri de publicitate privind numirea, revocarea şi datele de identificare ale persoanelor care, ca organe ale societăţii comerciale sau ca membri ai acelor organe, sunt autorizate să reprezinte societatea faţă de terţi şi în cadrul procedurilor judiciare sau să ia parte la

Citește mai mult

administrarea, supravegherea sau controlul societăţii. Articolul 54 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale preia dispoziţiile art. 8 al Primei Directive privind regimul neregularităţilor survenite în numirea reprezentanţilor societăţii.

Sfera subiecţilor cărora li se aplică acest regim este identificată de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale ca fiind acele persoane „care, ca organe ale societăţii, sunt autorizate să o reprezinte". în absenţa unei definiţii cuprinzătoare a noţiunii de „organe" ale societăţii, dar examinând diverse dispoziţii ale Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale [art. 8 lit. i) sau art. 49], se deduce că organele societăţii comerciale sunt cele care asigură conducerea, administrarea şi controlul acesteia. Dar, în acest text, legea nu are în vedere totalitatea membrilor organelor societăţii comerciale, ci numai pe aceia care au şi calitatea de reprezentant al societăţii, beneficiind de aptitudinea de a încheia acte juridice în numele şi pe seama societăţii; textul nu se aplică, deci, generic, tuturor conducătorilor, administratorilor sau celor care exercită controlul societăţii, ci numai acelora care, pe lângă componenta de conducere, gestiune şi supraveghere a activităţii societăţii au şi puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii.,4) De asemenea, textul nu se aplică oricărui reprezentant al societăţii, ci numai celor care au şi calitatea de membru al organelor societăţii.

Pe de altă parte, dispoziţia art. 54 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale se aplică neregularităţilor în numirea acestor reprezentanţi şi reglementează opozabilitatea sau inopozibilitatea neregularităţii numirii lor numai după efectuarea formalităţilor de publicitate impuse de lege; per a contrario,

141 Astfel, spre exemplu, în cadrul societăţii pe acţiuni, consiliul de administraţie reprezintă societatea, prin preşedintele său, în raport cu terţii şi în justiţie sau prin administratorii împuterniciţi prin actul constitutiv |art. 1432 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale|. Dacă însă consiliul de administraţie a delegat atribuţiile de conducere ale societăţii către directorii societăţii, puterea de a reprezenta societatea revine directorului general sau directorilor desemnaţi prin actul constitutiv.

rezultă că înainte de efectuarea acestor formalităţi de publicitate, respectivele numiri sunt total inopozabile terţilor, în condiţiile art. 50 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

2. Textul anterior al art. 54 (modificat prin prevederile Legii nr. 441/2006), releva şi motivul pentru care societatea ar fi putut fi interesată să invoce, faţă de terţi, anumite neregularităţi privind numirea reprezentanţilor săi: pentru a se sustrage de la obligaţiile asumate (sub semnătura acestora). Totodată, sfera subiecţilor la care se referea formularea anterioară a art. 54 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale era mai largă, cuprinzând reprezentanţii, administratorii sau alte persoane care fac parte din organele societăţii (cum ar fi cenzorii sau directorii societăţii).

Neregularităţile la care se referă legea trebuie definite prin raportare la dispoziţiile art. 46, care includ situaţiile când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii. Corespunzător acestor prevederi, neregularităţile care pot privi numirea unui reprezentant se referă, de exemplu, la încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează incapacităţile sau incom-patibilităţile administratorilor (art. 15314 sau art. 15316 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) sau la omisiunea reprezentantului de a depune specimenul de semnătură la oficiul registrului comerţului (art. 1432 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).

Societatea va putea însă să se prevaleze de aceste neregularităţi, opunându-le terţilor, dacă face dovada că acestea erau cunoscute terţilor respectivi. Această cunoaştere nu poate rezulta din actul publicării numirii reprezentanţilor, ci trebuie să fie dovedită prin mijloace de probă care să înlăture orice îndoială - cum ar fi, de exemplu, corespondenţa dintre părţi.

II. Neîndeplinirea obligaţiei de publicitate

3. Atât la constituirea societăţii comerciale cât şi pe parcursul existenţei acesteia, societatea, prin fondatorii şi reprezentanţii săi, este obligată să dea publicităţii o serie de acte vizând, inclusiv, numirea în funcţie sau încetarea (prin revocare sau renunţare) a funcţiei reprezentanţilor, administratorilor, cenzorilor, auditorilor societăţii sau a altor persoane cu funcţii asemănătoare.

Neîndeplinirea acestor obligaţii de publicitate - prin mijloacele determinate de lege, fie ele registrul comerţului sau Monitorul Oficial - lipseşte de efecte juridice, faţă de terţi, aceste numiri. în consecinţă, societatea nu poate invoca faţă de terţi aceste numiri sau încetarea deţinerii acestor funcţii, dacă aceste operaţiuni nu au fost publicate în conformitate cu legea.

Răspunde