Art. 76 Societăţile în nume colectiv

I. Regula unanimităţii în luarea deciziilor de către administratorii societăţii în nume colectiv

1. Având o structură organizatorică de mici dimensiuni şi proiecte economice de amploare redusă, societatea în nume colectiv se bazează pe munca în comun a asociaţilor, care, de regulă, au şi calitatea de administratori. De aceea, este normal ca regula dominantă să fie cea a unanimităţii, construcţia societară fiind prea omogenă pentru a admite diversitatea proprie marilor societăţi de capitaluri.

Acolo unde există o pluralitate de administratori, aceştia pot fi chemaţi să lucreze împreună, pentru

Citește mai mult

că astfel se dă satisfacţie intereselor asociaţilor de a participa la întreaga activitate a societăţii; această obligaţie a administratorilor de a lucra împreună ar putea fi un corolar al răspunderii nelimitate şi solidare a asociaţilor, pentru că ar fi inechitabil ca fiecare asociat să răspundă cu întregul său patrimoniu, în timp ce conducerea societăţii să fie încredinţată unor asociaţi care să lucreze separat, individual.

Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, aceştia vor lua decizii împreună, lucrând ca un organ deliberativ, care ia decizii prin vot. Legea cere ca orice decizie a acestor administratori să fie luată în unanimitate, cerinţă care este restrictivă şi poate produce blocaje în mecanismul decizional. De aceea, atunci când administratorii nu pot întruni unanimitatea cu privire la o anumită problemă, soluţionarea acesteia devine, în mod automat, de resortul asociaţilor, care vor decide prin votul celor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

II. Condiţii pentru ca un administrator să încheie acte singur

2. în mod excepţional, administratorii care sunt obligaţi prin actul constitutiv să lucreze împreună pot lua hotărâri sau pot încheia acte juridice şi singur, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele cerinţe:

- problema asupra căreia urmează să se pronunţe administratorii să aibă caracter urgent, în sensul că amânarea unei decizii sau a încheierii actului este imposibilă, fără a produce consecinţe grave pentru societate. Legea foloseşte aici noţiunea de acte în sensul dat de art 3 C. com. actelor şi faptelor de comerţ, astfel încât ea acoperă ansamblul operaţiunilor societăţii;

21 Jurisprudenţa a reţinut că, din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 76 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, rezultă că legiuitorul a prevăzut limitele mandatului acordat administratorilor în norme juridice dispozitive, permiţând astfel derogarea de la regulă prin acordul părţilor în actul constitutiv care, pentru asociaţi, are putere de lege conform art. 969 din Codul civil (C.A. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 41 din 26 ianuarie 2007).

31 Noţiunea de majoritate absolută (număr de voturi egal cu cel puţin jumătate plus unu din total) primeşte semnificaţii doar prin raportare la noţiunea de majoritate relativă (numărul cel mai mare de voturi obţinut de cineva sau de o propunere în raport cu voturile obţinute de fiecare din ceilalţi candidaţi sau dintre celelalte propuneri supuse votului) sau majoritate calificată (număr de voturi exprimând un procent superior celui de cel puţin jumătate plus unul din total, cerut expres de lege). Altfel, credem şi noi, alături de alţi autori, că noţiunile de majoritate absolută a capitalului şi majoritate a capitalului sunt echivalente; în acest sens a se vedea O. Căpăţînă, op. cit., p. 303.

- neîndeplinirea actului să cauzeze o pagubă mare societăţii; este evident că, aici, administratorul trebuie să evalueze riscurile neîndeplinirii actului şi potenţialul dăunător al inactivităţii sale;

- ceilalţi administratori să se afle în imposibilitate de a lua parte la administraţie; chiar dacă această imposibilitate poate fi momentană, ea trebuie să fie absolută, în sensul că nu poate fi surmontată, nepermiţând prezenţa administratorului lipsă la deliberări şi neputând suplini absenţa acestuia prin niciun mijloc de comunicaţie la distanţă;

- actul să fie îndeplinit cu loialitate, pe baza unor informaţii adecvate şi cu încredinţarea că el serveşte intereselor societăţii.

în caz de neîntrunire cumulativă a acestor cerinţe, administratorul rămâne răspunzător personal pentru orice prejudiciu cauzat prin îndeplinirea actului, pentru motivele enumerate de art. 73 alin. (1) lit. e): neîndeplinirea strictă a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv i le impun.