Art. 72 Dispoziţii comune

1. Natura raportului dintre societate şi administratori este rezolvată, sumar, de acest articol, care le conferă acestora din urmă calitatea de mandatari. în timp, doctrina juridică a oscilat în identificarea naturii raportului juridic dintre administratori şi societate, argumentând fie teoria mandatului, fie pe cea a reprezentării (potrivit căreia mandatul administratorului reprezintă o formă specifică de manifestare a reprezentării), fie teoria organicistă (potrivit căreia administratorul este un organ al societăţii, parte integrantă a mecanismului societar).

Ecouri ale acestei din urmă

Citește mai mult

teorii răzbat încă în legea română care, în repetate rânduri, califică administratorii şi consiliul de administraţie ca fiind organe ale societăţii comerciale (de exemplu, art. 153^20, art. 153^21 sau art. 177 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).

2. Mandatul încredinţat administratorilor are un caracter contractual, în sensul că izvorul lui este unul convenţional, chiar dacă întinderea lui este conturată şi prin efectul unor dispoziţii legale. Chiar dacă legea nu prevede în mod expres obligativitatea încheierii unui contract de mandat între societate şi administrator, în sensul de instrumentam, suport material al acordului părţilor, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale face trimitere la acesta, atunci când arată că durata şi conţinutul obligaţiei de confidenţialitate ce revine administratorilor se prevăd în contract [art. 144" alin. (5) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

3. Mandatul administratorilor, vizând gestionarea patrimoniului şi reprezentarea societăţii în raporturi comerciale, este unul de natură comercială, întrucât „are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandantului" şi nu se prezumă a fi gratuit (art. 374 C. com.).

201 Acestea revin oricum societăţii, întrucât administratorul are o reprezentare directă sau perfectă, lucrând în numele şi pe seama societăţii; asemenea, orice persoană ce acesta şi-a substituit în puterile de reprezentare va putea lucra numai în numele şi pe seama societăţii, astfel încât orice beneficii rezultate se reflectă direct în patrimoniul societăţii.

2,,„Jurisprudenţa a afirmat că administratorul social de fapt (substituit fără drept administratorului societăţii) răspunde ca şi administratorul de drept, în materie comercială răspunderea acestora fiind una solidară, conform art. 71 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 (Trib. Dolj, Secţia comercială sentinţa nr. 109 clin 22 februarie 2007).

Părţile contractului de mandat sunt societatea şi administratorii. Chiar dacă voinţa socială se formează prin votul asociaţilor, aceştia nu au calitatea de mandant în raporturile cu administratorii. De altfel, art. 73 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale arată, în mod expres, că administratorii sunt răspunzători faţă de societate iar art. 155 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale declară că acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine adunării generale, forumul în cadrul căruia se formează voinţa socială a societăţii.

în ceea ce priveşte natura juridică a răspunderii administratorilor faţă de societate, jurisprudenţa s-a pronunţat în sensul că aceasta este o răspundere complexă, putând fi atât contractuală (mai ales faţă de societate) cât şi delictuală, atunci când izvorăşte direct din încălcarea unor dispoziţii speciale ale legii.

4. Este posibil însă ca administratorul să aibă şi calitatea de salariat al unei societăţi (alta decât societăţile pe acţiuni şi societăţile în comandită pe acţiuni, unde legea interzice, în mod expres, cumularea calităţii de administrator cu acea de salariat al societăţii - [art. 1371 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale]. De principiu, administratorul societăţii nu va putea avea un raport de muncă cu societatea, contract în cadrul căruia obligaţia prevăzută de art. 10 din codul muncii, aceea de a presta o muncă în beneficiul angajatorului, să constea în îndeplinirea funcţiei de administrator. Cu alte cuvinte, o persoană fizică nu poate exercita calitatea de administrator în temeiul unui contract de muncă, întrucât această calitate este fundamentată pe contractul de mandat.

Dacă însă, administratorul este şi salariat al societăţii, exercitând orice alte prestaţii sau atribuţii, răspunderea sa rămâne una derivată din mandatul reglementat de art. 72 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pentru actele sau faptele legate de exercitarea calităţii sale de administrator şi una de dreptul muncii, pentru actele sau faptele legate de realizarea contractului său de muncă.

II. Obligaţiile administratorilor

5. Obligaţiile ce revin administratorilor sunt cele reglementate în codul comercial şi codul civil în sarcina mandatarilor precum şi cele ce revin acestora potrivit dispoziţiilor Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Astfel, conţinutul mandatului administratorilor este atât contractual cât şi legal, întrucât anumite obligaţii şi răspunderi ale administratorilor sunt reglementate direct prin lege.

Astfel, administratorii au obligaţia de a se conforma instrucţiunilor primite de la mandant, de a da socoteală cu privire la executarea mandatului, de a-şi exercita mandatul cu diligenţa unui bun profesionist, de a conserva lucrurile ce le-au fost încredinţate spre păstrare şi de a remite de îndată mandantului sumele ce se cuvin acestuia (art. 378-384 C. com.).

în plus, potrivit regulii deciziei de afaceri, consacrată de art. 1441 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale în materia societăţilor pe acţiuni dar care, pentru identitate de raţiuni, este aplicabilă tuturor administratorilor, aceştia au obligaţia de a-şi exercita mandatul cu loialitate, cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator în interesul societăţii, pe baza unor informaţii adecvate şi de a păstra confidenţialitatea informaţiilor societăţii care constituie secrete comerciale sau nu sunt destinate publicităţii.

De asemenea, ei trebuie să se abţină de la orice deliberări sau acţiuni atunci când se află în conflict de interese cu societatea, să nu desfăşoare acţiuni de concurenţă neloială, să nu obţină, de nicio manieră, credite din partea societăţii şi să nu dobândească bunuri de la societate, fără aprobarea adunării generale (art. 144*, 1444 şi 150 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).

6. Nerespectarea acestor obligaţii, care conturează cuprinsul legal al mandatului administratorilor, este sancţionată prin atragerea răspunderii civile, contravenţionale sau penale a acestora, prin repararea eventualelor pagube, suportarea beneficiului nerealizat sau a dobânzilor legale, respectiv aplicarea sancţiunilor contravenţionale sau penale prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (art. 270 şi urm.).