Art. 75 Societăţile în nume colectiv

I. Caracteristicile societăţii în nume colectiv

1. Societatea în nume colectiv este cea mai simplă formă de societate comercială: o societate de persoane, constituită în temeiul unor considerente subiective, cum are fi aprecierea şi încrederea reciprocă, care guvernează raporturile asociaţilor; este prototipul societăţii constituite intuitu personae, unde elementul afectiv - affectio societatis -este cel mai pregnant reprezentat. în consecinţă, inexorabil fundamentată pe un cerc restrâns de asociaţi, societatea în nume colectiv este una de tip închis, astfel încât cesiunea aportului social şi

Citește mai mult

penetrarea structurii societare din afară este restricţionată şi valabilă numai dacă a fost expres permisă prin actul constitutiv.

2. Asociaţii în societatea în nume colectiv răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. în consecinţă, creditorii societăţii se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi, dacă societatea nu îşi achită obligaţiile sociale în termen de cel mult 15 zile de la data punerii ei în întârziere [art. 3 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

Pentru a sublinia acest regim juridic distinct al răspunderii asociaţilor, firma societăţii în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi şi va fi însoţită de menţiunea „societate în nume colectiv", scrisă în întregime (art. 32 din Legea nr. 26/1990).

Actul constitutiv al societătii în nume colectiv constă doar în contractul de societate

[art. 5 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], întrucât legiuitorul nu a considerat necesară încheierea unui statut, act juridic dezvoltător al pactului societar, cu rol de regulament de organizare şi funcţionare. Acesta se încheie în mod obligatoriu în formă autentică, solemnitate prevăzută ad validitatem, pentru a atrage atenţia asociaţilor asupra consecinţelor răspunderii nelimitate şi solidare pe care şi-o asumă.

Societatea în nume colectiv nu este supusă niciunei restricţii privind numărul maxim de asociaţi şi nici în privinţa capitalului social minim; teoretic, ea ar putea fi constituită şi cu un capital social de un leu, atât timp cât acest capital corespunde necesităţilor de finanţare iniţială a activităţii societăţii.

Asociaţii au obligaţia de a vărsa integral aportul subscris la capital la data constituirii societăţii sau la majorarea acestuia. Asociaţii în societatea în nume colectiv se pot obliga la prestaţii în muncă, cu titlu de aport social. în schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv, la împărţirea beneficiilor şi a activului social, rămânând, totodată, obligaţi să participe la pierderi. Acest aport nu poate, însă, constitui o contribuţie valabilă la formarea sau la majorarea capitalului social [art. 16 alin. (5) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

Prin figura sa juridică modestă, prin răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor, prin liantul personal care stă la baza construcţiei ei, societatea în nume colectiv nu este destinată marilor proiecte comerciale, ci mai degrabă unor întreprinderi familiale cu o dezvoltare economică limitată. Chiar dacă ar putea fi structura gazdă ideală a unor micro-întreprinderi, prezenţa lor în peisajul de afaceri este redusă, numărul societăţilor în nume colectiv înmatriculate în România fiind infim.n

II. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor

3. Administratorii societăţii comerciale în nume colectiv sunt supuşi regimului general al obligaţiilor şi răspunderilor ce le revin acestora, potrivit prevederilor art. 72 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Ei provenind în mod exclusiv dintre asociaţii societăţii, sunt învestiţi cu încrederea şi aprecierea celorlalţi asociaţi astfel încât, în mod natural, ei exercită ambele categorii de atribuţii ce revin administratorilor: au şi răspunderea gestiunii patrimoniului societăţii dar şi dreptul de a reprezenta societatea, prin încheierea de acte juridice care să o angajeze în mod legal în raporturile cu terţii dar şi în celelalte ipostaze ale reprezentării.

Actul constitutiv poate limita acest drept de reprezentare, fie acordându-l numai unora dintre administratorii societăţii, fie impunându-le să lucreze împreună ca o condiţie de valabilitate a reprezentării (semnătură conjunctă), fie restricţionând puterile de reprezentare la anumite acte sau anumite valori patrimoniale.