Art. 92 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni

Art. 92

(1) Acţiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală.

(2) Acţiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative.

(3) Capitalul social nu va putea fi majorat şi nu se vor putea emite noi acţiuni până când nu vor fi fost complet plătite cele din emisiunea precedentă.

(4) Acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi invers, prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor, luată în condiţiile art. 115.

(5) Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe acţiuni, când acestea sunt emise în formă materială.

Comentarii despre Art. 92 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni

natalia dogaru 14.05.2014

I. Modul de emitere a acţiunilor, titlurile cumulative şi situaţia acţiunilor neplătite

1. Societăţile comerciale pe acţiuni, indiferent de forma în care se constituie, după înmatriculare nu pot să emită, respectiv să pună în circulaţie acţiuni pentru sume mai mici decât valoarea lor nominală, valoare înscrisă în actul constitutiv. Aşadar, imediat după constituire, valoarea de emisiune a acţiunilor este identică cu valoarea rezultată din împărţirea capitalului social subscris de acţionari la numărul de acţiuni în care este divizat acel capital.

Ulterior constituirii societăţii, începerii şi

Citește mai mult

derulării activităţilor economice statutare, în mod normal, crescând elementele de activ patrimonial, poate apărea necesară o majorare de capital şi, deşi valoarea nominală a acţiunilor va rămâne nemodificată, valoarea de emisiune pe care o va stabili AGEA să fie mai mare decât valoarea nominală, ca urmare a faptului că raportarea capitalului social la valoarea activului net contabil indică o anumită creştere faţă de valoarea nominală. Diferenţa pozitivă între valoarea nominală a acţiunilor şi valoarea de emisiune, din punct de vedere financiar-contabil, poartă denumirea de primă de emisiune,,).

în astfel de situaţii, subscriitorii noii serii de acţiuni, fie că sunt acţionari anteriori ori noi acţionari, după caz, pentru a putea dobândi noile acţiuni vor fi obligaţi să verse, în condiţiile stabilite de AGEA sau de lege, după caz, câte un preţ pentru fiecare acţiune, având două componente: prima, valoarea nominală a fiecărei acţiuni şi care va fi cuantificată ca aport la capital al subscriitorului, şi cea de-a doua, care o reprezintă prima de emisiune şi care nu va fi cuantificată ca aport la capital, cuvenindu-se societăţii şi fiind înregistrată în contabilitate cu titlu de primă de emisiune care intră în structura capitalurilor proprii.

2. Trebuie să remarcăm că, în prezent, legislaţia românească nu prevede obligativitatea emiterii de acţiuni cu primă de emisiune, însă nimic nu opreşte acţionarii să insereze în actul lor constitutiv o astfel de obligativitate sau, chiar în lipsa unei clauze de acest fel din actul constitutiv, AGEA să hotărască emisiunea de noi acţiuni cu primă.

Nu este mai puţin adevărat că emisiunea de acţiuni cu primă se utilizează mai ales atunci când se cooptează noi acţionari, funcţia primei în asemenea situaţii fiind aceea de a păstra un necesar echilibru între contribuţia acţionarilor iniţiali - ajustată pozitiv prin rezultatele de până atunci ale societăţii - şi a acţionarilor noi (subscriitori subsecvenţi).

3. Acţiunile emise de societate, indiferent că sunt la purtător ori nominative, vor putea fi prezentate şi sub forma unor titluri cumulative, reprezentând un multiplu de acţiuni, spre exemplu, de 10 acţiuni, de 50, de 100 etc., în raport cu cea mai mică deţinere de acţiuni, aşa cum îngăduie prevederile alin. (5).

4. Alineatul (2) al art. 92 conţine o dispoziţie de maximă importanţă pentru cazul în care societatea s-a constituit fără ca întreg capitalul social să se fi vărsat. Modul însă în care este formulată nu este suficient de clar.

O interpretare care s-ar putea da ipotezei pe care o are în vedere dispoziţia alin. (2) ar fi aceea că, în cazul unei societăţi pe acţiuni la purtător la care nu s-a vărsat la scadenţă întreg capitalul subscris, acţiunile aferente sumelor nevărsate se convertesc automat în acţiuni nominative. O astfel de interpretare, este contrară economiei Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, respectiv principiului potrivit căruia o societate comercială nu poate avea, în acelaşi timp, decât un singur tip de acţiuni, ori nominative ori la purtător.

Interpretarea corectă ni se pare a fi următoarea: nu se pot constitui societăţi pe acţiuni la purtător dacă întreg capitalul social nu va fi vărsat până la data înmatriculării societăţii. O altă concluzie ar face, lipsită de sens dispoziţia alin. (2) al art. 92.

II. Restricţii privind majorările de capital, în cazul în care acţiunile subscrise în seria precedentă nu vor fi fost vărsate integral

5. în scopul garantării seriozităţii şi al executării angajamentelor luate de subscriitorii unor majorări de capital anterioare, pentru a se asigura fondurile necesare activităţii societăţii, precum şi pentru a nu afecta eficienţa gajului general al creditorilor societăţii asupra valorilor care există sau care trebuie să intre în averea ei, legiuitorul a stabilit, prin prevederile alin. (3), o regulă imperativă de la care acţionarii nu pot deroga, şi anume aceea că nu este admisibilă o nouă majorare de capital până la momentul la care toţi cei care au subscris la majorarea precedentă nu îşi vor fi vărsat integral sumele promise. O astfel de interdicţie, foarte severă de altfel, este de natură să oblige societatea să ia măsurile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, precum şi de celelalte acte normative în vigoare, în vederea obţinerii vărsămintelor restante, sau să aplice una din soluţiile reglementate de art. 100 din această lege. în legătură cu această posibilitate, urmează să o examinăm pe larg, cu ocazia comentariilor pe care le vom face pe marginea prevederilor art. 100, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 441/2006.

III. Posibilitatea conversiei unui tip de acţiuni în altul

6. Alineatul (4) al art. 92 stabileşte o regulă, mai exact spus, oferă o posibilitate importantă pentru paleta de oportunităţi pe care o pot avea acţionarii unor societăţi de capitaluri, şi anume aceea de transformare - convertire, prin hotărâre AGEA, a tuturor acţiunilor emise de către o societate, din acţiuni la purtător în acţiuni nominative şi/sau invers.

o astfel de conversie are semnificaţia unei modificări fundamentale în construcţia iniţială şi în funcţionarea unei societăţi pe acţiuni, cu un impact cel puţin la fel de mare cu cel pe care-l poate produce: modificarea obiectului principal de activitate, reducerea sau majorarea capitalului, schimbarea formei juridice, fuziunea, divizarea ori chiar dizolvarea societăţii. Aşa fiind, credem că problema conversiei unui tip de acţiuni în altul ar fi trebuit să fie inclusă în enumerarea categoriilor de probleme pentru care prevederile alin. (2) al art. 115, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 441/2006, impun o majoritate calificată de 2/3 din totalul voturilor celor prezenţi şi/sau reprezentaţi în AGEA care va fi luat astfel de hotărâri.

De asemenea, pentru considerentele mai sus expuse, apreciem că ar fi fost firesc ca, atunci când unul sau mai mulţi acţionari ar fi votat împotriva conversiei unui tip de acţiuni în altul, să li se dea dreptul să se retragă din societate, în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, astfel cum acesta a fost modificat şi completat prin Legea nr. 441/2006. în consecinţă, de lege ferenda, se impune, completarea prevederilor art. 115 alin. (2) şi art. 134 alin. (1) şi cu situaţiile în care se decide conversia unui tip de acţiuni în alt tip.

Răspunde