Art. 94 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni

I. Raportul valoric dintre acţiunile emise de către aceeaşi societate, drepturile pe care le conferă acţionarilor, categoriile de acţiuni de acelaşi fel care pot fi emise de societate

1. Alineatul (1) al art. 94 enunţă un principiu de bază pentru configurarea raporturilor dintre acţionarii unei anumite societăţi, şi anume acela că: toate acţiunile emise de către o anumită societate, la constituire sau ulterior, nu pot fi decât de aceeaşi valoare nominală pentru toţi acţionarii, indiferent că sunt acţiuni nominative sau la purtător, ordinare sau preferenţiale/privilegiate. Cu alte cuvinte,

Citește mai mult

indiferent de numărul de majorări de capital ori de calitatea acţionarilor, fondatori ori subsecvenţi, toate acţiunile emise de aceeaşi societate nu pot avea decât o singură valoare nominală. Astfel, spre exemplu, nu pot exista acţiuni, să le numim iniţiale, cu o valoare nominală de 1 leu nou fiecare şi acţiuni dintr-o serie ulterioară de 2 lei noi fiecare, sau acţiuni ordinare cu o valoare nominală de 2 lei noi fiecare şi acţiuni preferenţiale cu o valoare nominală de 3 lei noi fiecare, toate aceste acţiuni fiind emise de către aceeaşi societate. Consecinţa directă şi imediată a respectării şi aplicării unui astfel de principiu este aceea că fiecare acţiune din aceeaşi categorie sau clasă conferă drepturi egale deţinătorilor lor.

Acest principiu este consacrat în literatura de specialitate sub denumirea de principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor. „Egalitatea în drepturi a acţionarilor unei societăţi comerciale constă în eliminarea oricărei discriminări între acţionarii aceluiaşi emitent.

Egalitatea în drepturi are un caracter relativ, întrucât în societăţile pe acţiuni ea se raportează la drepturile ataşate acţiunilor de acelaşi tip, din aceeaşi clasă şi nu se referă la o egalitate perfectă în drepturi între acţionarii unei societăţi, indiferent de participaţia lor la capital. Este perfect justificată susţinerea în sensul că măsura drepturilor acţionarilor este dată de numărul de acţiuni posedate"18>.

Desigur, într-o aplicare riguroasă, principiul enunţat mai sus va funcţiona ca atare, doar între acţionarii care au contribuţii egale şi care posedă acelaşi număr de acţiuni din aceeaşi categorie. Aşa după cum vom mai avea prilejul să mai arătăm, din motive de echilibru juridic necesar a fi realizat prin convenţia părţilor, în anumite situaţii principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor va putea suferi unele modificări şi alterări, fără însă ca esenţa să-i fie schimbată. Este cazul fondatorilor - acţionari care pot beneficia de o cotă suplimentară de profit de până la 6%, pentru o perioadă de maximum 5 ani de la data constituirii societăţii, ori a acelor acţionari cărora li se limitează dreptul de vot, întrucât deţin un număr mai mare de acţiuni etc.

Drepturile egale de care trebuie să se bucure toţi acţionarii având contribuţii egale la capitalul social sunt, fără a se limita la acestea: dreptul de vot, dreptul la dividende, dreptul la cota parte valorică proporţională în caz de retragere din societate, ori în caz de dizolvare şi lichidare.

2. Alineatul (2) al art. 94 îngăduie societăţilor pe acţiuni ca, în cadrul aceleiaşi serii de acţiuni emise, iniţiale ori ulterioare, în raport cu interesele acţionarilor şi ale respectivei societăţi, să fie emise acţiuni de categorii diferite, conferind drepturi diferite deţinătorilor lor, cu toate că sub aspect valoric ele au aceeaşi valoare nominală [a se vedea, în acest sens, şi prevederile art. 95 alin. (2)]. Astfel de acţiuni sunt aşa-numitele acţiuni preferenţiale sau privilegiate cu dividend prioritar, dar fără drept de vot. Astfel de acţiuni pot fi atât de tipul celor nominative, cât şi din cele la purtător, întrucât legea nu distinge sub acest aspect.

Spre deosebire de această categorie de acţiuni, acţiunile pe care le emit societăţile pe acţiuni şi care conferă drepturi egale tuturor deţinătorilor lor care au aceleaşi contribuţii la capital poartă denumirea de acţiuni ordinare cu drept de vot.

3. Este important de reţinut că alin. (5) al art. 95 îngăduie AGEA să poată decide convertirea acţiunilor preferenţiale în acţiuni ordinare şi invers, oricând pe parcursul existenţei societăţii, cu o majoritate calificată de 2/3 din totalul voturilor celor prezenţi sau reprezentaţi, aşa cum stabileşte alin. (1) al art. 115 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 441/2006. Pentru identitate de raţiune, comentariile şi propunerile noastre pe marginea prevederilor alin. (4) al art. 92 sunt pe deplin valabile şi pentru prevederile alin. (5) al art. 95.