Art. 4 Codul muncii Principii fundamentale
| Comentarii |
|
Principii fundamentale
Art. 4
(1) munca forţată este interzisă.
(2) Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber.
(3) Nu constituie muncă forţată munca sau activitatea impusă de autorităţile publice:
a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu **) ;
b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;
c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii;
d) în caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia.
| ← Art. 3 Codul muncii Principii fundamentale | Art. 5 Codul muncii Principii fundamentale → |
|---|
De asemenea, este în concordanţă cu art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 105 din anul 1957 care prevede că fiecare membru al organizaţiei care o ratifică se angajează să abolească munca forţată sau obligatorie şi să nu recurgă la ea sub nicio formă ca:
- măsură de constrângere sau de educaţie politică ori ca sancţiune la adresa persoanelor care au exprimat sau exprimă anumite opinii
Citește mai mult
politice sau îşi manifestă o poziţie ideologică faţă de ordinea politică, socială sau economică stabilită;- metodă de mobilizare şi de utilizare a mâinii de lucru în scopul dezvoltării economice;
- măsură de disciplină a muncii (în sens de sancţiune disciplinară constând în muncă);
- pedeapsă pentru participarea la greve;
- măsură de discriminare rasială, socială, naţională sau religioasă.
în consens cu dispoziţiile Convenţiei pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea noastră enumera situaţiile care nu constituie muncă forţată.
Dreptul la muncă fiind, sub un anumit aspect, o expresie a libertăţii şi personalităţii umane, în complexitatea dimensiunilor sale juridice, este firesc ca o persoană să nu poată fi obligată să desfăşoare o muncă pe care nu şi-a ales-o (sau nu a acceptat-o liber) ori să muncească într-un anumit loc de muncă pe care nu l-a ales sau acceptat liber1.
în consecinţă, libertatea muncii exclude munca forţată sau obligatorie, aşa cum se prevede, de altfel, şi în art. 42 din Constituţie.
Prin Legea nr. 395/20052 începând cu data de 1 ianuarie 2007 a fost desfiinţat serviciul militar obligatoriu. Iar Codul penal incriminează ca infracţiune munca forţată (art. 191).