Art. 5 Codul muncii Principii fundamentale
Comentarii |
|
Principii fundamentale
Art. 5
(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
← Art. 4 Codul muncii Principii fundamentale | Art. 6 Codul muncii Principii fundamentale → |
---|
Observăm că egalitatea de tratament funcţionează atât în ceea ce priveşte salariaţii, dar şi angajatorii.
Aceştia din urmă nu trebuie să-şi discrimineze proprii salariaţi pe niciun motiv, la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului de muncă. Dar nici
Citește mai mult
organizaţiile salariaţilor (sindicatele) teritoriale, pe grupuri de unităţi, ramuri sau la nivel naţional nu trebuie să-i trateze diferit pe angajatori sau asociaţiile acestora. Acelaşi comportament se cere şi angajatorilor ori asociaţiilor patronale faţă de organizaţiile sindicale.La rândul lor, autorităţile publice (Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, Inspecţia muncii, ministerele etc.) trebuie să trateze de pe aceleaşi poziţii de egalitate - fără nicio discriminare - salariaţii şi angajatorii, organizaţiile acestora, să nu-i avantajeze pe unii şi să-i discrimineze pe alţii.
însă, asigurarea egalităţii de tratament, fie că este vorba de salariaţi sau de angajatori, nu înseamnă neapărat uniformitate, neluarea în considerare a particularităţilor, a situaţiilor diferite, a cerinţelor specifice.