Art. 80 Codul muncii Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale Încetarea contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Încetarea contractului individual de muncă
SECŢIUNEA a 7-a
Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale
Încetarea contractului individual de muncă
SECŢIUNEA a 7-a
Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale
Art. 80
(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
| ← Art. 79 Codul muncii Controlul şi sancţionarea concedierilor... | Art. 81 Codul muncii Demisia Încetarea contractului individual... → |
|---|
O
Citește mai mult
deficienţă a textului comentat constă în aceea că el nu se referă şi la acordarea de daune morale. însă, dacă se probează existenţa unui prejudiciu moral, instanţa de judecată le poate acorda în temeiul art. 253 alin. 1 din Codul muncii. Logic ar fi să se completeze art. 80 alin. 1 în sensul acordării şi de daune morale, nu doar a celor materiale.Dar, anularea concedierii nu conduce implicit şi la repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, ci este necesară, pentru această soluţie, solicitarea expresă a salariatului, formulată prin însăşi cererea de chemare în judecată sau, cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare (art. 134 din C. pr. civ.). în caz contrar, instanţa nu este investită legal cu acest capăt de cerere şi nu va putea din oficiu, să se pronunţe asupra lui. însă, va putea să-şi exercite rolul activ (art. 129 din C. pr. civ.) şi să pună „în dezbatere" la primul termen problema reintegrării în muncă; să-l atenţioneze pe reclamant că poate - dacă doreşte - să-şi completeze în mod corespunzător acţiunea sa, cu acest nou capăt de cerere1.
Din această privinţă, a reintegrării, prevederile art. 80 alin. 2 au rămas deficitare şi după modificarea Codului muncii prin Legea nr. 40/2011. Ele nu ţin seama de unul din principalele efecte ale nulităţii actului juridic: retroactivitatea, adică desfiinţarea şi pentru trecut - ex tune - a efectelor concedierii anulate şi restitutio in integrum, repunerea părţilor în situaţia anterioară.
De aceea, apreciem, în continuare, că formularea art. 80 alin. 2 ar fi fost normal şi raţional să fie inversă: repunerea părţilor în situaţia anterioară (reintegrarea în muncă a salariatului concediat netemeinic sau/şi nelegal) să acţioneze ope iegis (ca şi acordarea despăgubirilor), cu excepţia cazului în care cel concediat renunţă în mod expres şi neechivoc la reintegrarea sa în muncă2.
Prin introducerea unui nou alin. (3) la articolul comentat prin Legea nr. 40/2011, a fost înlăturată o gravă lacună a acestui text, existentă anterior. Se dispune acum expres că în cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară, iar contestaţia sa împotriva deciziei de concediere este admisă, contractul său, reactivat astfel, încetează de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti (de regulă, în recurs).