Art. 85 Codul muncii Contractul individual de muncă pe durată determinată
Comentarii |
|
Contractul individual de muncă pe durată determinată
Art. 85
Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăşi:
a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.
← Art. 84 Codul muncii Contractul individual de muncă pe durată... | Art. 86 Codul muncii Contractul individual de muncă pe durată... → |
---|
Desigur că şi în cazul acestor salariaţi perioada de probă este facultativă şi subsidiară concursului sau examenului - modalitate principală de verificare a aptitudinilor şi pregătirii profesionale.
Ea nu se prezumă şi nici nu constituie un act unilateral al angajatorului, ci trebuie înscrisă în contract (art. 17 alin. 3 lit. n, coroborat cu art. 17 alin. 4 din
Citește mai mult
Codul muncii).Perioada de probă este obligatorie şi exclusivă numai în cazul persoanelor cu handicap (art. 31 alin. 2).
Este firesc ca perioada de probă să fie mai redusă în cazul salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată determinată (contract atipic), decât cel al salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată (contract tipic).
Numai că legiuitorul pare inconsecvent; în cazul acestor contracte, perioada de probă este stabilită pe zile calendaristice, în timp ce în cazul contractelor pe durată determinată este stabilită pe zile lucrătoare. Or, este evident că în situaţia aceluiaşi număr de zile (de pildă 30) perioada de probă este mai mare în cazul zilelor lucrătoare decât în cel al zilelor calendaristice.