Art. 88 Codul muncii Munca prin agent de muncă temporară
| Comentarii |
|
Munca prin agent de muncă temporară
Art. 88
(1) munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.
(2) Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.
(3) Agentul de muncă temporară este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de funcţionare a agentului de muncă temporară, precum şi procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4) Utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.
(5) Misiunea de muncă temporară înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.
| ← Art. 87 Codul muncii Contractul individual de muncă pe durată... | Art. 89 Codul muncii Munca prin agent de muncă temporară → |
|---|
Textul comentat defineşte munca temporară şi termenii cu care operează.
în conformitate cu prevederile alin. 1, munca temporară constituie o formă specifică de activitate profesională. Ea este prestată de un salariat temporar în favoarea unui utilizator în baza dispoziţiei date de angajatorul său, care are calitatea de agent de muncă temporară.
Aşadar, această formă de muncă presupune o relaţie
Citește mai mult
triunghiulară în care sunt implicaţi: angajatorul (agentul de muncă temporară), salariatul acestuia şi un terţ -beneficiarul muncii prestate de acel salariat (utilizatorul).Instituţia muncii temporare se aseamănă cu cea a detaşării, deoarece şi în acest caz salariatul prestează munca pe o anumită perioadă de timp în favoarea unui terţ din dispoziţia angajatorului său.1 El este angajatul agentului de muncă temporară şi salarizat de acesta, dar prestează munca pentru un terţ, denumit utilizator, fiind pus la dispoziţia acestuia de angajator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea lui.
Salariatul este temporar pentru că el este parte a unui contract de muncă temporară, adică a unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată (alin. 2).
Agentul de muncă temporară este angajatorul salariatului temporar. Pot avea o asemenea calitate numai persoanele juridice, autorizate în acest sens de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (alin. 3).
Utilizatorul este beneficiarul muncii salariatului temporar, cel care apelează prin intermediul agentului de muncă temporară la acest salariat. Calitatea de utilizator o pot avea atât persoanele fizice, cât şi cele juridice (alin. 4).
Misiunea temporară reprezintă perioada de timp în care salariatul temporar lucrează pentru utilizatorul-beneficiar, faţă de care el se subordonează, şi execută în beneficiul acestuia „sarcini precise", evident cu caracter temporar.