Art. 96 Codul muncii Munca prin agent de muncă temporară

Art. 96

(1) Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară.

(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileşte prin negociere directă cu agentul de muncă temporară şi nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

(3) Agentul de muncă temporară este cel care reţine şi virează toate contribuţiile şi impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului şi plăteşte pentru acesta toate contribuţiile datorate în condiţiile legii.

(4) În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.

(5) Utilizatorul care a plătit sumele datorate potrivit alin. (4) se subrogă, pentru sumele plătite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de muncă temporară.

Comentarii despre Art. 96 Codul muncii Munca prin agent de muncă temporară

dimitriu80 7.05.2012

Deşi prestează munca pentru utilizator, totuşi angajatul temporar beneficiază de salariu plătit de agentul de muncă temporară (angajatorul său) care, evident, urmează să reţină şi să vireze impozitele şi contribuţiile legale.

Este logic ca salariul să fie stabilit prin negocierea celor două părţi şi să fie respectată interdicţia prevăzută de art. 164 alin. 2 din Codul muncii, conform căruia „angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară."

Referindu-se la modificările aduse de alin. 2 al art. 96, Curtea

Citește mai mult

Constituţională a reţinut (Decizia nr. 383/2011) că prin aceste modificări „garanţia legală pe care pe care o avea salariatul temporar de a fi remunerat pentru fiecare misiune cu un salariu ce nu putea fi inferior celui pe care îl primea salariatul utilizatorului, care presta aceeaşi muncă sau una similară, este înlocuită cu garanţia unui salariu minim brut pe ţară garantat în plată.

Noua prevedere nu este de natură să creeze prin însuşi conţinutul său un tratament discriminatoriu între cele două categorii de salariaţi. Astfel, textul de lege nu face decât să stabilească drepturile salariate minime de care trebuie să se bucure salariatul temporar, drepturi ce nu sunt diferite, de altfel, de cele garantate salariatului utilizatorului. Norma nu obligă la mai mult, ci lasă părţilor posibilitatea de a negocia salariul."

în cazul în care agentul de muncă temporară nu-şi respectă obligaţia de plată a salariului sau/şi pe cele privind impozitele şi contribuţiile datorate, acestea vor fi plătite de utilizator, el urmând să le recupereze de la angajatorul obligat, operând instituţia subrogaţiei.

Dar, pentru ca plata să fie făcută de utilizator se cer întrunite două condiţii:

- să fi trecut cel puţin 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile respective trebuiau onorate de agentul de muncă temporară;

- salariatul temporar să ceară utilizatorului să îndeplinească el acele obligaţii.

Răspunde