Art. 24 Obligaţia executării Procedura de executare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Procedura de executare
Art. 24
Obligaţia executării
(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.
(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 din Codul de procedură civilă.
(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.
(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor.
Legea 554/2004 a contenciosului administrativ actualizată prin:
Decizie CCR nr. 898/2015 - referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 și art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 din 26 februarie 2016, M. Of. 148/2016;
Legea 138/2014 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe din 15 octombrie 2014, Monitorul Oficial 753/2014;
Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;
Legea 262/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 din 19 iulie 2007, Monitorul Oficial 510/2007;
| ← Art. 23 Obligaţia publicării Procedura de executare | Art. 25 Instanţa de executare Procedura de executare → |
|---|
Refuza sa îmi achite o plata retroactiva
Motivează ca sint FOLOASE NECUVENITE
Cum șea procedez?
Citește mai mult
cont. adm. şi fisc., dec. nr. 870 din 13 februarie 2007, în Jurisprudenţă 2007 I, p. 281-284).2. Daune pentru întârziere. Daune cominatorii. Despăgubirile pentru întârziere prevăzute de Legea contenciosului administrativ [art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, respectiv de art. 24 alin. (2) Legea Contenciosului Administrativ] nu se identifică cu daunele cominatorii, întrucât au fost prevăzute de lege pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ. în situaţia în care valoarea prejudiciului calculat iniţial a crescut datorită refuzului debitorului de a se conforma măsurilor dispuse de instanţă, creditorul poate cere organului de executare actualizarea valorii obligaţiei, conform art. 3712 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 1 din 10 ianuarie 2006, nepublicată).
3. Sfera de aplicare a art. 24 alin. (3) Legea Contenciosului Administrativ. Prevederile art. 24 alin. (3) Legea Contenciosului Administrativ privesc situaţiile în care nu se execută sau nu se respectă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ şi după aplicarea amenzii prevăzute la alin. (2). Prevederile art. 24 alin. (3) Legea Contenciosului Administrativ nu sunt aplicabile în situaţia în care persoana este deja în posesia unui titlu executoriu emis în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990 (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 793 din 8 februarie 2007, nepublicată).
4. Cerere de învestire cu formulă executorie. Regulă de procedură. Reglementare aplicabilă. Cererea de învestire cu formulă executorie, formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 se analizează în raport cu prevederile acestei legi, întrucât regulile de procedură sunt de imediată aplicabilitate conform art. 725 C. proc. civ. Potrivit art. 22 şi art. 24 Legea Contenciosului Administrativ, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ, prin care acţiunile au fost admise, constituie titluri executorii şi nu este necesară învestirea cu formulă executorie (Soluţie de unificare a practicii judiciare adoptată în plenul judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal; I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 882 din 13 februarie 2007, nepublicată).
5. Contestaţie în anulare admisă. Inaplicabilitatea art. 24 alin. (2) Legea Contenciosului Administrativ pentru neexecutarea hotărârii pronunţate în recurs. Dispoziţiile art. 24 alin. (2) Legea Contenciosului Administrativ nu sunt aplicabile în cazul neexecutării hotărârii judecătoreşti pronunţate în recurs şi care a fost anulată prin admiterea contestaţiei în anulare. Admiterea contestaţiei în anulare are ca efect retractarea hotărârii judecătoreşti irevocabile pronunţate în recurs şi înlătură retroactiv caracterul executoriu al acesteia pentru perioada de timp scursă de la data pronunţării în recurs (I.C.C.J., s. cont. adm. dec. nr. 1149 din 5 aprilie 2006, în Jurisprudenţă 2006 I, p. 205-207).
6. Hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Titlu executoriu. Executare ope legis. în materia contenciosului administrativ, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă este titlu executoriu potrivit legii, executarea ei făcându-se, potrivit art. 24 alin. (1) Legea Contenciosului Administrativ, în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deci ope legisffără a mai fi necesară îndeplinirea altor formalităţi (încheierea din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2006, nepublicată).
„Tribunalul hotărăşte în Camera de consiliu, de urgenţă, la cererea reclamantului, cu citarea părţilor, fără plata vreunei taxe
Citește mai mult
de timbru, hotărârea fiind definitivă şi executorie". Această concluzie se impune numai la prima vedere, pentru că problema instanţei competente şi a procedurii este rezolvată la articolul următor, prin raportare însă şi la art. 2 alin. 1 lit. ş).2. Regimul aplicării sancţiunilor. Noua Lege a contenciosului administrativ menţine soluţia amenzii procesual-administrative ca mijloc „de presiune" şi sancţionare pentru a înfrânge rezistenţa conducătorilor autorităţilor publice la executarea hotărârilor, dar în plus adaugă şi o sancţiune penală. Este de observat că sancţiunea penală, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei, intervine numai dacă sancţiunea procesu-administrativă nu a avut efecte. Această concluzie se desprinde, fără echivoc, din redactarea alin. 3 al art. 24 la care ne referim.
Cât priveşte cuantumul amenzii, în final, s-a reţinut soluţia care se preconiza prin proiectul Legii contenciosului administrativ înaintat Parlamentului de Guvernul Radu Vasile, în 1999. Instanţa competentă să aplice amenda şi procedura de urmat în actuala lege face obiectul unui articol separat, fiind o formulă de tehnică juridică mai potrivită.
Este de observat că alin. 3 al art. 24, în discuţie, face vorbire despre „hotărâri judecătoreşti definitive şi revocabile" ale instanţelor de contencios administrativ, ceea ce înseamnă că şi hotărârea dată în baza alin. 2 al acestui articol trebuie să fie supusă recursului, altfel nu poate deveni irevocabilă, ceea ce se şi reglementează expres în alin. 3 al art. 25, dar problema este a efectelor introducerii recursului. Din logica internă a textelor celor trei alineate, precum şi din interpretarea logico-sistematică a legii, rezultă că nu poate fi vorba despre un efect suspensiv al executării.
Alin. 3 reţine două ipoteze care pot forma latura obiectivă a infracţiunii, anume „neexecutarea“ şi, respectiv, „nerespectarea“, rezultând că expresia „neexecutarea“ vizează conduita culpabilă a conducătorului autorităţii publice de a refuza să execute hotărârea care are valoare de titlu executoriu, pronunţată în baza art. 17, în timp ce expresia „nerespectarea“ vizează conduita culpabilă a conducătorului faţă de hotărârea pronunţată în baza alin. 2 al art. 24 la care ne referim, adică refuzul acestuia de a plăti amenda la care a fost sancţionat. Este evident că nu poate fi vorba despre latura obiectivă a infracţiunii sub forma „nerespectării“, dacă recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus obligarea la plata amenzii (după caz şi la despăgubiri) are caracter suspensiv de executare. Cum, logic, să se declanşeze „sarabanda" actelor şi faptelor specifice urmăririi penale, dacă cel vizat de plângerea penală a făcut recurs, iar recursul
este suspensiv de executare? Evident că sensul reglementării este altul, recursul nu suspendă aici, în aceste cauze, în baza alin. 2 al art. 24, executarea.