Art. 3 Tutela administrativă Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 3
Tutela administrativă
(1) Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Acţiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.
(2) Agenţia Naţională a funcţionarilor publici poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
(3) Până la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) şi (2) este suspendat de drept.
Legea 554/2004 a contenciosului administrativ actualizată prin:
Legea 262/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 din 19 iulie 2007, Monitorul Oficial 510/2007;
| ← Art. 2 Semnificaţia unor termeni Dispoziţii generale | Art. 4 Excepţia de nelegalitate Dispoziţii generale → |
|---|
Citește mai mult
prefectului vor opera cele două situaţii, după cum acţiunea are ca obiect un act administrativ individual sau unul normativ.în prima situaţie prefectul se va încadra în termenul de 6 luni sau, după caz, de un an, care curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, iar în a doua situaţie acţiunea poate fi introdusă oricând, conform alin. 4 al art. 11.
Din modul de formulare a textului alin.l, unde se vorbeşte despre „actele emise“ se subînţelege că legiuitorul a avut în vedere numai actele administrative unilaterale.
în felul acesta alin. 1 al art. 3 va apărea ca fiind o dezvoltare a alin. final al art. 1.
2. Acţiunile introduse de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Cât priveşte acţiunile introduse de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici observăm că trebuie avute în vedere, în mod cumulativ, condiţiile din „dreptul comun“ al contenciosului administrativ şi condiţiile din „dreptul special“, dat de Statutul funcţionarilor publici, fiind vorba de acele condiţii care se conciliază, Legea contenciosului administrativ „modificând", implicit, în mod corespunzător Statutul, fiind concluzia care rezultă din art. 31 alin. 2.
Apoi, la fel ca şi prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este ţinută să se încadreze în termenele prevăzute de art. 11 alin. 1 şi 2 numai în cazul actelor administrative unilaterale cu caracter individual, pentru că actele administrative normative, cum s-a consacrat prin alin.4 al art. 11, pot fi atacate oricând.
în faza de proiect era prevăzut dreptul Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, iar în faza discutării proiectului în Camera Deputaţilor, urmare a propunerii Deputatului Lucian Bolcaş s-a renunţat la menţionarea Preşedintelui Agenţiei. Textul iniţial a urmărit tocmai să circumstanţieze subiectul de sezină numai la Preşedintele Agenţiei, dar textul adoptat de Parlament lărgeşte sfera la toate persoanele care, în mod legal, pot reprezenta Agenţia în relaţiile cu terţii. Textul din proiect nu îngăduia delegarea acestei atribuţii, pe când textul adoptat de Parlament permite o atare delegare. Astfel, preşedintele Agenţiei poate împuternici un vicepreşedinte cu atribuţia de a semna în numele Agenţiei acţiunile în contenciosul administrativ.
3. Suspendarea de drept. Alin.3 introduce soluţia suspendării legale a actelor atacate de prefect şi Agenţie, soluţie care în cazul prefectului reprezintă preluarea în Legea contenciosului administrativ a principiului consacrat de art. 123 alin. 5, teza II din Constituţie. Ni s-a părut firesc ca acest principiu să se extindă şi asupra actelor atacate de Agenţie pentru că aceste acte vizează, în cea mai mare situaţie, raporturile de funcţie, fiind vorba de „pâinea" unor funcţionari publici.