Decizia CCR nr. 478 din 21.11.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Mihail-Gabriel Mărginean în Dosarul nr. 6.932/1.748/2011 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 415D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.932/1.748/2011, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Mihail-Gabriel Mărginean în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva sentinței civile prin care a fost respinsă plângerea contravențională ca tardiv formulată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate, în pofida dispozițiilor din Legea fundamentală referitoare la liberul acces la justiție, permit ca martorul care semnează procesul-verbal de afișare a procesului-verbal de contravenție să facă parte din instituția care procedează la afișare, instituție din care face parte și agentul constatator și care, ulterior, figurează în procesul pe care îl declanșează contravenientul. Astfel, asupra martorului planează suspiciunea de parțialitate, întrucât acesta are un interes în cauză câtă vreme o parte din suma reprezentând cuantumul amenzii contravenționale se face venit la bugetul instituției, buget din care este și el plătit.

Tribunalul Ilfov - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepției critică textul nu pentru conținutul său, ci pentru ceea ce, în opinia sa, lipsește acestui text.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu sunt interpretate ca instituind o ordine de prioritate la comunicarea procesului-verbal către contravenient.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au următorul conținut: "Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.“

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției susține că prevederile legale îi afectează dreptul la un proces echitabil, deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției i-a fost comunicat numai prin afișare la domiciliu. Totodată, mai arată că această operațiune de afișare a fost semnată de un martor care este angajat al autorității emitente și, prin urmare, acesta este părtinitor. O astfel de critică are, din această perspectivă, valențele unei propuneri de lege ferenda prin care s-ar putea reglementa cu privire la interdicția semnării procesului-verbal de un martor care are și calitatea de angajat al autorității care a constatat și a sancționat contravenția. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Pe de altă parte, nimic nu interzice instanței de drept comun ca, în virtutea rolului său activ, să întreprindă demersurile necesare pentru a elucida dubiile cu privire la realizarea procedurii de afișare astfel contestate.

Așa fiind, ținând seama de argumentele de mai sus, Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă prezenta excepție.