Decizia CCR nr. 398 din 3.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție invocată, din oficiu, de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 280/64/2012* al acestei instanțe. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 738D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 280/64/2012*, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată, din oficiu, de către instanța de judecată, cu ocazia soluționării recursului declarat de pârâtul statul român, prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), împotriva Sentinței civile nr. 193/R din 13 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal într-o cauză civilă având ca obiect "obligația de a face“.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal susține că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, menționând că "noua lege se aplică tuturor procedurilor administrative și proceselor în curs“, fără să facă distincție între dispozițiile de drept procesual și cele de drept substanțial, aduc atingere principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Mai precis, arată că prevederile art. 41 alin. (5) fac trimitere la art. 21 din Legea nr. 165/2013 care reglementează procedura de evaluare, procedură care este modificată în sensul înlocuirii evaluării efectuate potrivit standardelor internaționale cu cea efectuată potrivit grilelor notariale, fiind astfel afectată însăși întinderea dreptului substanțial dedus judecății. În aceste condiții, prevederile legale respective nu pot intra sub incidența principiului aplicării imediate a normelor de procedură, principiu ce a guvernat fostul Cod de procedură civilă. În susținerea acestor critici, instanța invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, și Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, precum și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 martie 2006, pronunțată în Cauza Blecic împotriva Croației.

6. Totodată, instanța apreciază că prevederile de lege criticate aduc atingere și principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, în sensul că se creează un tratament discriminatoriu în funcție nu doar de data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești, dar și de momentul la care pârâtele debitoare au procedat la executarea acestora, diferența de tratament fiind cauzată de elemente neprevăzute și neimputabile persoanelor aflate în situații similare, respectiv celeritatea instanțelor, dar și a procedurii de executare.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de instanță în dispozitivul de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Ținând însă seama de motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, criticile sunt formulate cu privire la prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013. Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța, îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare. Aceste texte de lege au următorul cuprins:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică [_] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor [_] la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 41 alin. (5): "Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.“

11. În opinia instanței de judecată, prevederile art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii și celor ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate, Curtea urmează să stabilească, în primul rând, dacă este îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei. Pentru aceasta este necesară realizarea unei analize a situației de fapt, care a generat ridicarea excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză.

13. Astfel, din analiza actelor aflate la dosar, Curtea reține că, prin acțiunea formulată de reclamanta Viscrian Didina în contradictoriu cu pârâtul statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la transmiterea dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către evaluatorul desemnat în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilelor și, totodată, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor aferente. Prin Sentința nr. 193/R din 13 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să transmită dosarul către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și, ulterior, să emită decizia referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, potrivit Dispoziției primarului municipiului Brașov nr. 2.485 din 24 iulie 2006, conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), recurs ce face obiectul Dosarului nr. 280/64/2012* aflat pe rolul Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal. În cadrul acestui dosar, instanța de judecată a ridicat, din oficiu, excepția de neconstituționalitate și, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a suspendat cauza.

14. Față de cele expuse, Curtea observă că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în favoarea reclamantei era pronunțată o hotărâre - Sentința nr. 193/R/2012 -, fără ca aceasta să fie definitivă și irevocabilă. Pe de altă parte, Curtea constată că prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 au în vedere hotărârile judecătorești referitoare la obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire, hotărâri care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, erau definitive și irevocabile.

15. Astfel, având în vedere prevederile legale criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Potrivit acestor prevederi de lege, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.“ Or, "legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

16. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.