Art. 1000 Noul cod civil Ineficacitatea substituţiei Substituţiile fideicomisare Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 3-a
Substituţiile fideicomisare
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 3-a
Substituţiile fideicomisare
Art. 1000
Ineficacitatea substituţiei
Atunci când substituitul predecedează instituitului sau renunţă la beneficiul liberalităţii, bunul revine instituitului, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că bunul va fi cules de moştenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea substituit.
| ← Art. 999 Noul cod civil Acceptarea donaţiei după decesul... | Art. 1001 Noul cod civil Noţiune Liberalităţile reziduale... → |
|---|
2. Prin excepţie, bunul revine altor persoane, şi anume: a) moştenitorilor substituitului, atunci când s-a prevăzut expres că bunul revine acestora, în cazul în care substituitul, din motive obiective sau subiective, nu primeşte bunul; b) celui de al doilea substituit, atunci când acesta a fost desemnat şi dacă primul
Citește mai mult
substituit nu poate sau nu vrea să accepte liberalitatea. în aceste situaţii de excepţie, bunul se va transmite de instituit, după caz, moştenitorilor substituitului sau celui de al doilea substituit desemnat.Gabriua Cristina Frenţiu 93
3. Este vorba în această ipoteză de o substituţie vulgară (ordinară) permisă de lege, ca măsură de prevedere a dispunătorului pentru ipoteza în care legatul devine ineficace. Spre deosebire de substituţia fideicomisară, în cazul substituţiei vulgare, cei doi legatari nu vin la moştenire succesiv, ci alternativ; dreptul substituitului şi al instituitului se naşte la moartea dispunătorului şi dintre cei doi se va alege numai unul. Ca atare, dacă instituitul primeşte legatul, dreptul substituitului nu se mai naşte.
4. Substituţia vulgară poate fi: a) simpla, când dispunătorul substituie legatarului principal un alt legatar (X instituie legatar universal pe Y, prevăzând că în situaţia în care Y va deceda înaintea lui Z, patrimoniul succesoral să revină lui Z); b) multipld, când dispunătorul desemnează pe lângă instituit mai mulţi legatari în subsidiar (X instituie legatar universal pe Y, prevăzând că în situaţia în care Y nu acceptă moştenirea, patrimoniul succesoral să revină lui Z şi T); c) reciprocă, atunci când au fost instituiţi mai mulţi legatari în cote diferite se prezumă că şi legatarilor substituiţi le revin aceleaşi cote (X instituie legatari pe Y cu 1/2 şi pe Z cu 1/2, iar în subsidiar, când Y şi Z nu pot primi moştenirea, pe T şi V; dacă Y şi Z nu pot primi moştenirea, aceasta va reveni lui T şi V în aceleaşi cote ca ale lui Y şi Z de 1/2 fiecare) (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 608).
Prima teză
– În cazul în care substituitul predecedează instituitului şi dispunătorul nu face nicio referire la modul de transmitere a bunului, bunul va reveni instituitului.
– Dacă dispunătorul a desemnat un al doilea substituit, bunul va fi preluat de către acesta din urmă.
– Dacă dispunătorul a prevăzut în mod expres ca în situaţia predecesului substituitului bunul să revină moştenitorilor acestuia, bunurile vor trece direct în proprietatea moştenitorilor substituitului, care vor trebui să accepte liberalitatea pentru a putea opera
Citește mai mult
substituţia.În cartea funciară se va înscrie dreptul de proprietate, în situaţia în care obiectul liberalităţii îl formează un bun imobil supus înscrierii, pe baza următoarelor acte: actul de liberalitate (contractul încheiat între dispunător şi instituit sau, după caz, testamentul), certificatul de deces al instituitului şi actul de acceptare al libera lităţii. În cazul în care beneficiarii liberalităţii vor fi moştenitorii substituitului, aceştia vor prezenta certificatul prin care îşi dovedesc calitatea de moştenitori ai substituitului.
Teza a doua:
– Când substituitul renunţă la beneficiul liberalităţii şi dispunatorul nu a desemnat un alt substituit, bunul revine instituitului.
Nu se poate menţiona în actul de liberalitate situaţia în care moştenitorii substituitului vor culege bunul în cazul renunţării
substituitului la liberalitate. Argumentul se regăseşte în însăşi redactarea textului, care se referă la moştenitorii substituitului, ceea ce ar însemna că în perioada cuprinsă între decesul instituitului şi decesul substituitului (când se poate vorbi de moştenitorii acestuia) bunul ce a făcut obiectul liberalităţii nu ar avea proprietar.
La autentificarea unui act prin care se instituie o substituţie fideicomisară, notarul public trebuie să precizeze, conform voinţei părţilor, ce se întâmplă în situaţia în care substituitul îi predecedează instituitului sau renunţă la beneficiul liberalităţii.
Renunţarea la beneficiul liberalităţii trebuie făcută în formă autentică şi se comunică la Registrul naţional de evidenţă a testamentelor sau la cel de evidenţă a donaţiilor, după caz.