Art. 1002 Noul cod civil Dreptul de dispoziţie al instituitului Liberalităţile reziduale Dispoziţii comune

1. Spre deosebire de substituţia fideicomisară, în cazul liberalităţii reziduale, după gratificarea sa, instituitul poate încheia acte cu titlu oneros cu privire la bunurile obiect al liberalităţii. De asemenea, instituitul are dreptul de a reţine pentru sine bunurile obiect al liberalităţii sau sumele de bani obţinute din înstrăinarea bunurilor obiect al liberalităţii. Aceasta înseamnă că, odată ce bunul obiect al liberalităţii revine instituitului (la momentul morţii dispunătorului), acesta poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra acestuia, încheind acte de dispoziţie cu

Citește mai mult

titlu oneros sau reţinând pentru sine bunurile sau sumele de bani rezultate în urma actelor cu titlu oneros încheiate. Aşadar, spre deosebire de substituţia fideicomisară, unde instituitul are obligaţia de administrare a bunurilor obiect al liberalităţii, fără a avea drept de dispoziţie juridică, deci fără a avea dreptul să încheie acte de înstrăinare a bunului, în cazul liberalităţilor reziduale, instituitul poate dispune de bunurile obiect al liberalităţii în mod neîngrădit, prin acte cu titlu oneros sau, dacă nu i s-a interzis expres de dispunător, prin donaţii, pe tot parcursul vieţii sale. Prin urmare, bunurile obiect al liberalităţii reziduale nu sunt indisponibilizate.

2. Instituitul poate încheia acte cu titlu oneros cu privire la toate bunurile obiect al liberalităţii, când nu va mai rămâne nimic de transmis substituitului, sau numai cu privire la o parte din bunuri, când restul bunurilor rămase va reveni substituitului. Prin urmare, la moartea instituitului, substituitul va fi gratificat cu ceea ce a mai rămas din bunurile obiect al liberalităţii făcute de dispunător sau din valoarea obţinută pentru aceste bunuri, în urma eventualelor acte de dispoziţie cu titlu oneros încheiate de instituit (care, dacă îndeplinesc cerinţele de fond şi de formă, sunt perfect valabile) şi în condiţiile în care institutul nu a reţinut pentru sine bunurile obiect al liberalităţii ori valoarea rezultată în urma înstrăinării acestora.

3. înstrăinarea oneroasă a bunurilor primite de primul gratificat nu determină înlocuirea acestora în patrimoniul acestuia cu sumele încasate sau cu bunurile primite în schimb. Altfel, o eventuală obligaţie impusă de a conserva sumele obţinute în urma înstrăinărilor cu titlu oneros de primul legatar ar duce la transformarea liberalităţii într-o substituţie fideicomisară.