Art. 1003 Noul cod civil Interdicţia de a dispune cu titlu gratuit Liberalităţile reziduale Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 4-a
Liberalităţile reziduale
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 4-a
Liberalităţile reziduale
Art. 1003
Interdicţia de a dispune cu titlu gratuit
(1) Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul unei liberalităţi reziduale.
(2) Dispunătorul poate interzice instituitului să dispună de bunuri prin donaţie. Cu toate acestea, atunci când este moştenitor rezervatar al dispunătorului, instituitul păstrează posibilitatea de a dispune prin acte între vii sau pentru cauză de moarte de bunurile care au constituit obiectul donaţiilor imputate asupra rezervei sale succesorale.
| ← Art. 1002 Noul cod civil Dreptul de dispoziţie al instituitului... | Art. 1004 Noul cod civil Independenţa patrimonială a... → |
|---|
Citește mai mult
din patrimoniul primului legatar, conform art. 996 NCC, incident şi în materia liberalităţilor reziduale).2. Interdicţia prevăzută de alin. (1) al normei este una absolută şi implicită, privitoare la dreptul de a dispune prin testament (J. Goicovici, loc. cit., p. 24).
3. în ceea ce priveşte interdicţia instituitului de a dispune de aceste bunuri prin donaţie, adică prin acte inter vivos cu titlu gratuit, aceasta operează numai dacă dispunătorul a prevăzut expres această interdicţie. Aceasta întrucât, spre deosebire de liberalităţile morţiş causa, ce produc efecte la moartea testatorului, donaţia produce efecte la momentul încheierii actului de donaţie, deci în timpul vieţii instituitului, care, potrivit art. 1002 NCC, poate reţine pentru sine bunurile obiect al liberalităţii sau valorile rezultate din înstrăinarea bunurilor obiect al liberalităţii reziduale. Prin urmare, dacă instituitul optează pentru reţinerea bunurilor sau a valorilor de înlocuire a lor, în lipsa unei interdicţii exprese, nimic nu-l poate împiedica să încheie acte de donaţie cu privire la acestea, până la momentul morţii sale. La momentul morţii instituitului, toate liberalităţile făcute de dispunător, existente la data decesului instituitului vor reveni substituitului.
4. Interdicţia instituită de alin. (2) al normei este una relativă şi explicită, privind actele de dispoziţie gratuită inter vivos. Ea nu operează în mod automat, ci numai în urma opţiunii dispunătorului originar (J. Goicovici, loc. cit., p. 24).
5. Prin excepţie de la regula imposibilităţii de a dispune de bunurile obiect al liberalităţii reziduale prin testament (oricând) sau prin donaţie (când dispunătorul prevede expres acest lucru), dreptul de dispoziţie al instituitului prin acte între vii sau morţiş causa de bunurile obiect al donaţiei făcute de dispunător instituitului este recunoscut în situaţia în care instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului, însă numai în limitele rezervei sale succesorale cuvenite din moştenirea dispunătorului.
6. Dispunătorul nu poate dispune prin donaţii decât în limita cotitâţii disponibile atunci când există moştenitori legali rezervatari, neputând afecta rezerva succesorală ce revine acestora din urmă. Aceasta întrucât rezerva succesorală se cuvine moştenitorilor rezervatari de drept, în baza legii, chiar împotriva voinţei dispunătorului, potrivit art. 1086 NCC. Prin urmare, moştenitorul rezervatar poate dispune liber de partea sa de rezervă succesorală ce îi revine ex lege.