Art. 1001 Noul cod civil Noţiune Liberalităţile reziduale Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 4-a
Liberalităţile reziduale
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 4-a
Liberalităţile reziduale
Art. 1001
Noţiune
Dispunătorul poate stipula ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne, la data decesului instituitului, din donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din urmă.
| ← Art. 1000 Noul cod civil Ineficacitatea substituţiei... | Art. 1002 Noul cod civil Dreptul de dispoziţie al instituitului... → |
|---|
1. Dacă obiectul legatului constă într-un portofoliu de acţiuni cotate la bursă, cesiunea unora dintre acţiuni făcute pe timpul vieţii de primul legatar în scopul înlocuirii lor cu alte acţiuni reprezintă un act de gestiune, iar nu un act de dispoziţie, aşa încât obiectul rămăşiţei ce se va transmite beneficiarului legatului de residuo constă nu numai în acţiunile aflate în portofoliu la data decesului testatorului, ci şi în cele obţinute ulterior ca rezultat al actelor de gestiune menţionate (Coss. Fr., ltr ch., 2 iunie 1993, în Bull. 1993,1, nr. 204, p. 142, apud V. Terzea, Noul Cod civil, p. 919).
2. Legatul rămăşiţei, cunoscut şi sub denumirea de fideicomis fără inalienabilitate, nu obligă legatarul să conserve bunurile (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 607).
3. Deosebirea dintre substituţiile fideicomisare şi liberalitâţile reziduale constă în următoarele: a) în
Citește mai mult
cazul substituţiei fideicomisare, donaţia sau legatul este grevat(ă) de sarcina impusă legatarului sau donatarului de a administra şi păstra bunurile sau drepturile ce formează obiectul liberalităţii şi de a le transmite, la decesul său, unei a doua persoane gratificate, desemnate de dispunător; b) în cazul liberalităţilor reziduale, obligaţia legatarului sau a donatarului constă în obligaţia de a transmite substituitului numai ceea ce va rămâne la data decesului instituitului, acesta din urmă având şi dreptul de dispoziţie asupra obiectului liberalităţii făcute de dispunător, în limitele prevăzute de lege (art. 1002 NCC) (îndrumar notarial, voi. I. p. 361).4. în cazul substituţiei fideicomisare, suntem în prezenţa unei obligaţii duale (duble). Instituitului îi revine sarcina de a nu încheia acte de dispoziţie între vii sau morţiş causa în privinţa bunurilor primite de la dispunător, substituitul primindu-le la moartea instituitului direct de la primul dispunător, şi nu de la instituit (J. Goicovici, Liberalitâţile reziduale în reglementarea art. 1001-1005 din noul Cod civil, în C.J. nr. 1/2011, p. 23).
5. în cazul liberalităţilor reziduale, instituitul poate dispune de bunurile obiect al donaţiei sau al legatului, urmând a transmite la moartea sa celui de-al doilea gratificat numai bunurile obiect al donaţiei sau al legatului care se mai găsesc în patrimoniul său. Cel de al doilea gratificat primeşte liberalitatea sub o dublă condiţie, suspensivă, şi anume: a) bunurile transmise ori o parte a acestora să se afle în patrimoniul primului gratificat la momentul morţii acestuia; b) de a supravieţui primului gratificat (cu privire la natura juridica a liberalitâţilor reziduale, a se vedea J. Goicovici, loc. cit., p. 25).
6. Legatul rezidual nu se confundă cu legatul precativ (sau fideicomisul fără obligaţie), care presupune doar o rugăminte adresată de dispunător beneficiarului, fără instituirea vreunei obligaţii juridice în acest sens, de a conserva bunurile primite sau o parte a acestora şi de a le transmite celei de a doua persoane desemnate de dispunător. Legatul precativ poate fi redactat astfel: „las imobilul meu din Bucureşti copilului meu, cu rugămintea de a nu-l vinde niciodată şi de a-l preda la moartea sa, dacă va găsi de cuviinţă, fiicei sale mai mari". Nerespectarea voinţei dispunătorului de către gratificat nu produce consecinţe juridice în privinţa gratificatului (pentru detalii, a se vedea J. Goicovici, loc. cit., p. 25).
7. Legatul rezidual diferă şi de legatul prisosului succesoral, care presupune legatul universal exprimat în termenii „ceea ce va rămâne din întreaga mea avere după plata celorlalte legate - cu titlu particular sau cu titlu universal - va reveni surorii mele" (pentru detalii, a se vedea J. Goicovici, loc. cit., p. 25).
Deosebirea dintre liberalităţile graduale (substituţiile fideicomisare) şi cele reziduale, constă în următoarele:
– în cazul liberalităţilor graduale, donaţia sau legatul sunt grevate de sarcina impusă legatarului sau donatarului de a administra şi păstra bunurile sau drepturile ce formează obiectul liberalităţii şi de a le transmite, la decesul său,
Citește mai mult
unei a doua persoane gratificate desemnate în act (exemplul 1);– în cazul liberalităţilor reziduale, obligaţia legatarului sau donatarului constă în obligaţia de a transmite substituitului numai ceea ce va rămâne la data decesului instituitului, acesta din urmă având şi dreptul de dispoziţie asupra liberalităţii făcute de dispunător, în limitele prevăzute de lege (art. 1.002 NCC) (exemplul 2).
Exemplul 1: Dispunătorul AA, necăsătorit, are doi copii – AB şi AC. Copilul AB este necăsătorit şi locuieşte cu tatăl său, AA – dispunătorul. AA donează lui AB imobilul în care locuieşte împre ună cu acesta, cu condiţia ca AB să îl păstreze, administreze şi conserve şi să i-l transmită la moartea sa lui ACD, fiul lui AC. Textul permite obţinerea rezultatului dorit de AA (adică, gratifi carea nepotului de la celălalt copil decât cel care primeşte donaţie), prin intermediul donaţiei graduale.
Exemplul 2: Dispunătorul AA donează lui AB imobilul, cu condiţia ca AB să i-l transmită la moartea sa lui AC, în măsura în care AB nu a dispus de bun în totalitate, cu titlu oneros.
În situaţia în care AB nu a dispus în totalitate de bun, partea rămasă din acesta se transmite lui AC.