Art. 996 Noul cod civil Drepturile substituitului Substituţiile fideicomisare Dispoziţii comune
Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 3-a
Substituţiile fideicomisare
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 3-a
Substituţiile fideicomisare
Art. 996
Drepturile substituitului
(1) Drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului.
(2) Substituitul dobândeşte bunurile care constituie obiectul liberalităţii ca efect al voinţei dispunătorului.
(3) Substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligaţiei de administrare şi de transmitere a bunurilor.
← Art. 995 Noul cod civil Efectele cu privire la bunuri... | Art. 997 Noul cod civil Garanţiile şi asigurările... → |
---|
2. Substituitul este desemnat de dispunător, el dobândeşte bunurile ca urmare a voinţei dispunătorului, şi nu a instituitului.
3. în sarcina substituitului nu există şi nici nu poate fi instituită obligaţia de administrare a bunurilor primite şi de transmitere ulterioară a acestora, la moartea sa. Aşadar, substituţia fideicomisară nu este gradualâ,
Citește mai mult
ea are caracter limitat. Substituţia fideicomisară poate fi numai unică, în sensul că poate fi stabilit doar un singur substituit. Nu este posibil ca substituţia să fie făcută în folosul tuturor descendenţilor, la infinit, astfel că substituţia fideicomisară nu poate fi veşnică, perpetuă (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 606).Cât priveşte dispoziţia alin. (3), se înţelege că substituitul, la rândul său, nu va mai fi ţinut de nicio obligaţie de retransmitere sau de administrare a obiectului liberalităţii, comportându-se ca un donatar sau legatar al dispunătorului (donator sau testator, după caz).
Substituit
Citește mai mult
ul dobândeşte bunurile care constituie obiectul liberalităţii ca efect al voinţei dispunătorului.Bunurile primite de către instituit sunt considerate că au intrat în patrimoniul său, dar grevate cu această sarcină a substituţiei fideicomisare, cu următoarele efecte:
– instituitul are obligaţia să administreze, să păstreze şi să transmită bunul substituitului astfel cum am menţionat anterior, în sensul de „predare”;
– instituitul nu poate dispune de aceste bunuri, cu toate acestea, drepturile dobânditorilor de bună-credinţă sunt apărate.
Acesta ar fi încă un argument pentru care legiuitorul a dispus că se aplică regulile de la fiducie.
Momentul la care substituitul dobândeşte bunul este cel al morţii instituitului, el dobândind bunul direct de la dispunător.