Art. 1015 Noul cod civil Principiul irevocabilităţii Încheierea contractului Donaţia
| Comentarii |
|
Donaţia
SECŢIUNEA 1
Încheierea contractului
Art. 1015
Principiul irevocabilităţii
(1) Donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa.
(2) Astfel, este lovită de nulitate absolută donaţia care:
a) este afectată de o condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa donatorului;
b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată în contractul de donaţie;
c) conferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul;
d) permite donatorului să dispună în viitor de bunul donat, chiar dacă donatorul moare fără să fi dispus de acel bun. Dacă dreptul de a dispune vizează doar o parte din bunurile donate, nulitatea operează numai în privinţa acestei părţi.
| ← Art. 1014 Noul cod civil Promisiunea de donaţie Încheierea... | Art. 1016 Noul cod civil Întoarcerea convenţională... → |
|---|
Insa, daca adaugi pe langa analiza critica a textului si autocritica (cu intrebari de genul: oare am inteles eu bine sau nu? apoi care ar fi rationamentul logic? ori, ce a vrut sa spuna legiuitorul daca ar fi adevarat?) observi ca, de fapt este corect textul de la alin. 2, lit d) al art 1.015 NCC.
Donatia nu e valabila daca donatorul, cel care doneaza, n-a folosit, n-a dispus de bunul asupra caruia a pus clauza in contractul de donatie, deoarece a decedat. Ideea este ca
Citește mai mult
nu-i valabila acea donatie prin care donatorul va gratifica donatarul sub acea conditie, clauza, de a folosi chiar el, in viitor acel bun, obiect al donatiei.1. Faptul că donaţia este un act juridic esenţialmente irevocabil nu înseamnă că nu se poate constata nulitatea acesteia în cazul în care există o cauză care să atragă o astfel de sancţiune, cele două noţiuni fiind diferite ca semnificaţie şi efecte. Dacă asupra donaţiei nu se poate reveni, potrivit art. 801 C. civ. 1864 (art. 985 NCC, n.n.], atunci când se constată că nu au fost respectate condiţiile de valabilitate a acestui act juridic, orice persoană interesată poate solicita constatarea nulităţii, respectiv desfiinţarea acesteia (C.A. Bucureşti, s. lll-a civ., min. şi fam.,
Citește mai mult
dec. nr. 1106/2009, în C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi. I, p. 22).2. Sunt neîntemeiate, sub aspectul constatării nulităţii donaţiei, criticile referitoare la caracterul irevocabil al donaţiei. Pe de altă parte, este evident că acest caracter, chiar dacă vizează nu numai efectele contractului, ci şi natura sa intrinsecă, presupune ca situaţie-premisă existenţa intenţiei de a dona (irevocabil) la momentul perfectării liberalităţii (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 429/2010, în C. Nica, Donoţia şi moştenirea, voi. I, p. 49).
3. Susţinerile din cadrul declaraţiei de apel, în sensul că apelanta-reclamantă renunţă la contractul de donaţie autentificat, nu mai pot fi puse în discuţia părţilor şi nu mai pot fi analizate, întrucât aceste aspecte au fost rezolvate cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa pronunţată de judecătorie, irevocabilă, prin care s-a constatat că pârâţii sunt moştenitorii rezervatari ai defuncţilor şi s-a dispus reducţiunea donaţiei ce a format obiectul contractului autentificat, până la întregirea rezervei succesorale a fiecăruia dintre pârâţii din prezenta cauză (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 848/2009, în C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi. I, p. 58).
4. Dacă se încheie un contract de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de abitaţie viageră, cumpărătorul are obligaţia de a respecta dreptul de abitaţie viageră. Ulterior, renunţarea de către fostul vânzător la dreptul de abitaţie este actuală, neconstituind o promisiune pentru a-şi da consimţământul în viitor. Această renunţare-este o donaţie indirectă. Donaţiile indirecte nu constituie în realitate contracte; ele nu implică un acord de voinţă între cele două persoane implicate. Renunţarea la dreptul real - dezmembrământ al dreptului de proprietate - este un act juridic unilateral, iar efectul stingerii lui se produce în temeiul legii, independent de voinţa nudului proprietar şi chiar împotriva acestei voinţe, întregindu-i acest drept prin consolidare. Prin urmare, stingerea dreptului de abitaţie a avut loc la momentul încheierii actului juridic unilateral, care este supus principiului irevocabilităţii (Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 734/A/2007, în C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi. I, p. 90-91).
Citește mai mult
fi atins în varianta primitivă; tentativa de a descuraja donaţiile a avut loc prin intermediul instituţiei irevocabilităţii actului liberal inter vivos. Asistăm, astfel, la un veritabil paradox: principiul irevocabilităţii însuşi a fost gândit în vederea descurajării intenţiei liberale, cerinţa formei autentice nefiind decât un element în slujba acestui principiu. Prin declararea donaţiilor ca „irevocabile", legiuitorul francez spera să-l determine pe donator să ezite în efectuarea de liberalităţi între vii: acesta din urmă ştiindu-şi „irevocabilă" activitatea liberală - bunurile liberale ar fi părăsit pentru totdeauna patrimoniul său - urma să reflecteze „de două ori" înainte de a lua decizia de gratificare (J. Goicovici, Discuţii în legătură cu solemnitatea contractului de donaţie, în Dreptul nr. 7/200S, p. 39).2. Principiul irevocabilităţii este reglementat în mod expres în cazul contractului de donaţie, fiind fundamental în materia liberalităţii între vii. Donaţia odată acceptată sau de îndată ce tradiţiunea s-a efectuat, donatorul nu mai are posibilitatea să revină asupra consimţământului său în scopul de a revoca liberalitatea. Transmisiunea proprietăţii este definitivă şi pentru a desfiinţa contractul de donaţie este necesară voinţa simultană a ambelor părţi, adică mutuus dissensus. Această regulă este însă generală şi se aplică nu numai contractelor de donaţie, ci tuturor contractelor bilaterale. însă, spre deosebire de contractele oneroase, în care părţile pot stipula orice condiţii de reziliere, chiar potestative, în cazul contractului de donaţie, asemenea clauze sunt incompatibile. Irevocabilitatea, în materie de donaţie, este mult mai riguroasă decât în materia actelor cu titlu oneros, fiind o condiţie esenţială în formarea contractului (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 482-483). De la principiul irevocabilităţii, legiuitorul a prevăzut o excepţie, şi anume revocabilitatea donaţiilor dintre soţi pe perioada căsătoriei, conform art. 1031 NCC. Dacă în cuprinsul contractului de donaţie se menţionează o clauză sau orice condiţie a cărei împlinire depinde de voinţa donatorului şi care i-ar da posibilitatea de a desfiinţa sau micşora, direct sau indirect, foloasele gratuite sunt incompatibile cu esenţa donaţiilor. Sancţiunea nerespectării irevocabilităţii determină nulitatea absolută a contractului în întregime, nu numai a clauzei incompatibile (Fr. Deak, Contracte speciale, 1998, p. 105).
3. Noul Cod civil, spre deosebire de vechea reglementare, consacră patru clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii. Cea de-a patra clauză constituie o consacrare a soluţiei oferite de practica judiciară.
4. Donaţia afectată de o condiţie a cărei realizare depinde de voinţa exclusivă a donatorului este lovită de nulitate absolută. Obligaţia contractată sub condiţie suspensivă, care depinde exclusiv de voinţa debitorului, nu produce niciun efect, fiind o condiţie pur potes-tativă, în conformitate cu art. 1403 NCC. De asemenea, este lovită de nulitate absolută şi donaţia afectată de o condiţie potestativă simplă, care presupune un eveniment pe care donatorul poate să îl realizeze. în schimb, este valabilă donaţia afectată de o condiţie potestativă mixtă, care presupune un eveniment a cărui realizare depinde de ambele părţi contractante sau de o terţă persoană faţă de contract (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 484). Donaţia este valabilă chiar dacă este afectată de un termen, deoarece termenul nu suspendă formarea obligaţiei, ci numai executarea ei (D. Alexandresco, Principiile, voi. II, p. 332).
5. Clauza prin care donatorul îşi rezervă dreptul de a denunţa unilateral contractul de donaţie reprezintă o condiţie pur potestativă.
6. Donatorul poate impune donatarului orice sarcină, cu excepţia celor contrare normelor de ordine publică şi bunelor moravuri. însă, donatorul nu poate să îşi rezerve dreptul de a lua înapoi bunul donat prin sarcinile impuse, pentru că s-ar încălca principiul irevo-cabilităţii. De aceea, legiuitorul a statuat că este nulă donaţia prin care se impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată în contractul de donaţie. Prin menţionarea acestei clauze, constând în obligarea donatarului de a plăti datoriile contractate de către donator, s-ar încălca principiul irevocabilităţii, deoarece dispunătorul ar avea dreptul de a reduce liberalitatea contractând datorii care să depăşească valoarea acesteia (J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., tome II, p. 2631).
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor menţionate, se constată că donatorul poate impune donatarului, în mod expres, tacit sau implicit, plata datoriilor prezente, care existau în patrimoniul donatorului la data încheierii contractului de donaţie. Pe cale de consecinţă, este valabilă clauza prin care se stipulează ca donatarul să plătească numai datoriile având o dată certă anterioară încheierii contractului de donaţie. De asemenea, donatorul poate impune donatarului chiar plata unor datorii viitoare, dacă ele sunt determinate prin actul de donaţie. în doctrină, s-a statuat că este valabilă clauza prin care donatorul îl obligă pe donatar la suportarea cheltuielilor de înmormântare sau la plata pensiei alimentare (D. Alexandresco, Principiile, voi. II, p. 333).
7. Donaţia făcută sub rezerva de a dispune de bunul dăruit este lovită de nulitate absolută, deoarece donatorul nu îşi poate manifesta voinţa de a dărui un anumit bun şi, în acelaşi timp, de a păstra şi dreptul de a dispune în viitor de bunul donat. Astfel, contractul de donaţie este lovit de nulitate absolută în întregul său, dacă donatorul şi-a rezervat dreptul de a înstrăina numai ceea ce crede de cuviinţă, deoarece în această situaţie ar putea înstrăina toate bunurile dăruite sau numai o parte din ele, lipsind de efecte juridice contractul de donaţie. Dacă însă donatorul menţionează o clauză în cuprinsul contractului de donaţie, prin care îşi rezervă dreptul de a dispune în viitor numai de o parte din bunurile dăruite, atunci donaţia este nulă doar parţial, cu privire la acele bunuri faţă de care donatorul şi-a manifestat dorinţa de a dispune ulterior.
Nulitatea totală sau parţială a contractului de donaţie intervine, chiar dacă donatorul nu şi-a exercitat dreptul de a dispune pentru viitor de bunurile donate. Pentru ca rezerva stipulată de către donator să determine nulitatea absolută a contractului de donaţie, este necesar ca dreptul donatorului să depindă în mod exclusiv de voinţa acestuia, şi nu de o împrejurare care nu ar sta în putinţa lui de a o realiza. Astfel, este valabilă donaţia prin care donatorul dăruieşte casa sa împreună cu bunurile mobile, însă îşi păstrează dreptul de a dispune în viitor de bunurile mobile, în situaţia în care sora sa se va mărita (D. Alexandresco, Principiile, voi. II, p. 334-335). O astfel de clauză nu este pur potestativă pentru a determina nulitatea donaţiei, ci o condiţie mixtă, care nu contravine principiului irevocabilităţii donaţiilor, fiind permisă.
Dacă donatorul a decedat fără a dispune de bunurile faţă de care şi-a rezervat acest drept, atunci aceste bunuri aparţin moştenitorilor săi legali sau testamentari. După încheierea donaţiei, donatorul poate solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie în totalitate sau numai în întregime în privinţa bunurilor faţă de care şi-a rezervat dreptul de a dispune sau poate refuza predarea bunurilor. De asemenea, donatorul poate înstrăina în mod valabil bunurile respective în timpul vieţii sale (D. Alexandresco, Principiile, voi. II, p. 335).
8. Prin dispoziţiile art. 1015, noul Cod civil prevede alte două clauze prohibite: a) clauza prin care donatorul îl obligă pe donatar să conserve bunul liberalităţii şi să îl transmită unui terţ desemnat tot de dispunător (substituţia fideicomisară prevăzută de art. 993 NCC); b) clauza prin care donatarul „este obligat să nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori să nu solicite revizuirea condiţiilor sau a sarcinilor" impuse în contract (art. 1009 alin (1) NCC].
9. în cuprinsul contractului de donaţie pot fi menţionate şi clauze compatibile cu principiul irevocabilitoţii, respectiv: a) donaţiile cu rezerva uzufructului, b) donaţiile afectate de o condiţie mixtă, c) donaţiile afectate de termen, d) donaţiile prin care se stipulează obligaţia donatarului de a plăti datoriile prezente sau datoriile viitoare, însă determinate, ale donatorului, precum şi e) întoarcerea convenţională a bunului în patrimoniul donatorului. De asemenea, donaţiile dintre soţi pot fi revocate oricând în timpul căsătoriei (art. 1031 NCC).