Art. 1032 Noul cod civil Nulitatea donaţiei între soţi Donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei şi donaţiile între soţi Donaţia

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL II
Donaţia

SECŢIUNEA a 4-a
Donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei şi donaţiile între soţi

Art. 1032

Nulitatea donaţiei între soţi

Nulitatea căsătoriei atrage nulitatea relativă a donaţiei făcute soţului de rea-credinţă.

← Art. 1031 Noul cod civil Revocabilitatea donaţiei între soţi...  Art. 1033 Noul cod civil Donaţiile simulate Donaţiile făcute... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1032 Noul cod civil Nulitatea donaţiei între soţi Donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei şi donaţiile între soţi Donaţia




Ion Filimon 6.08.2015
1. Ca element de noutate, legiuitorul a prevăzut că, în ipoteza în care se constată nulitatea căsătoriei, fostul soţ, care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, are posibilitatea de a intenta acţiunea în constatarea nulităţii relative a donaţiei făcute soţului de rea-credinţă. Dreptul soţului care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei de a solicita constatarea nulităţii relative a actului de donaţie reprezintă o aplicabilitate a regulilor care guvernează căsătoria putativă, conform art. 304-306 NCC.

2. Regula privind revocabilitatea donaţiei între soţi îşi găseşte sfera
Citește mai mult de aplicabilitate numai în timpul căsătoriei. După încetarea sau desfacerea căsătoriei, foştii soţi nu au posibilitatea de a revoca donaţia, fiind incidente dispoziţiile care consacră irevocabilitatea acesteia. Cu toate acestea, legiuitorul a conferit posibilitatea ca, după constatarea nulităţii căsătoriei, soţul de bună-credinţă să solicite nulitatea relativă a donaţiei. Această posibilitate reprezintă o derogare de la principiul irevocabilitâţii donaţiilor, fiind de strictă interpretare şi aplicare.

3. Dispoziţia legală menţionată nu îşi găseşte aplicabilitatea în cazul donaţiei făcute de către soţul de rea-credinţă în favoarea soţului de bună-credinţă, deoarece scopul normei juridice este de a-l sancţiona pe soţul culpabil, nu pe cel nevinovat.
Răspunde