Art. 1035 Noul cod civil Conţinutul testamentului Dispoziţii generale Testamentul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Testamentul
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Testamentul
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1035
Conţinutul testamentului
Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. Alături de aceste dispoziţii sau chiar şi în lipsa unor asemenea dispoziţii, testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la partaj, revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali şi alte dispoziţii care produc efecte după decesul testatorului.
| ← Art. 1034 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale Testamentul | Art. 1036 Noul cod civil Testamentul reciproc Dispoziţii... → |
|---|
1. în cuprinsul unui testament se pot întâlni mai multe acte juridice, care au caracter independent unul de altul, astfel încât nevalabilitatea unui asemenea act nu atrage şi nevalabilitatea celorlalte (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1196/1956, în C.D. 1956, voi. I, p. 350-352).
2. Legatul este liberalitatea pentru cauză de moarte făcută prin testament unei persoane desemnate de către testator, prin acest înscris. Din această definiţie rezultă că desemnarea legatarului trebuie să îndeplinească, spre a fi valabilă, două cerinţe, şi anume să fie făcută prin testament, iar
Citește mai mult
persoana beneficiară să fie desemnată personal de către testator. Cu privire la cerinţa referitoare la desemnarea legatarului prin testament, este de menţionat că persoana beneficiarului nu trebuie să fie pe de-a-ntregul determinată prin acest act, ci numai că testamentul trebuie să cuprindă, cel puţin în parte, elementele cu ajutorul cărora legatarul va fi ulterior determinat. Testamentul în litigiu cuprinde următoarea formulare: „Subsemnata, A.E., las moştenire după moartea mea toate bunurile ce le posed, persoanei care va avea grijă de pisicuţa pe care o am". Din simpla lectură a cuprinsului testamentului rezultă că acest legat nu este valabil, întrucât persoana beneficiară este incertă şi nedeterminabilă. în speţă, defuncta, prin testamentul olograf, nu a înţeles să-l determine pe legatar în persoana reclamantei, întrucât în cuprinsul acelui înscris nu a făcut menţiunea că lasă moştenire bunurile sale persoanei la care se va afla pisica la moartea sa, ci persoanei care va avea grijă de pisică după moartea sa. Testamentul nu face vorbire de drepturile ce ar reveni celor ce au îngrijit pisica pe durata vieţii testatoarei, ci se referă la persoana care în viitor, după moartea ei, va avea grijă de pisică. Ca atare, determinarea beneficiarului nu poate fi făcută la data deschiderii succesiunii, ci ulterior acestei date, prin verificarea persoanei sau persoanelor care vor putea avea grijă de acea pisică, ceea ce echivalează cu o incertitudine la data decesului testatoarei. Astfel fiind, în raport de cele arătate, testamentul este nul, fiindcă persoana legatarului nu este desemnată prin testament (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1364/1980, în C.D. 1980, p. 89-91).2. De regulă, un testament conţine dispoziţiile testatorului cu privire la bunurile sale, la patrimoniul acestuia. Aceste acte juridice se numesc legate. Acest caracter al testamentului modern îl deosebeşte de testamentul din dreptul roman, pentru că în testamentul roman punctul esenţial îl forma instituirea eredelui. Un testament care nu conţinea o instituire de
Citește mai mult
erede era nul (C. Murzea, E. Poenaru, Donaţia şi testamentul, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 94).3. Testatorul nu are obligaţia de a dispune prin testament de totalitatea bunurilor sale. Acesta poate dispune de întregul său patrimoniu, de o parte a acestuia sau numai de anumite bunuri individual determinate. în cazul în care dispune prin testament numai de o fracţiune din patrimoniul său, cealaltă parte a patrimoniului revine moştenitorilor legali. Acest principiu este consacrat în art. 986 NCC, conform căruia legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul stipulează ca, la decesul său, unul sau mai mulţi legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracţiune din acesta sau anumite bunuri determinate.
4. Totodată, testamentul poate cuprinde şi dispoziţii cu privire la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. Desemnarea indirectă a legatarului poate avea loc prin indicarea criteriilor în baza cărora poate fi determinat legatarul la data la care testamentul produce efecte juridice.
5. întrucât legatul este o liberalitate pentru cauză de moarte făcută prin testament unei persoane desemnate de către testator în acest înscris, desemnarea legatarului trebuie să îndeplinească, spre a fi valabilă, două cerinţe, şi anume: a) să fie făcută prin testament; b) beneficiarul legatului să fie desemnat personal de către testator. Ca atare, determinarea beneficiarului trebuie să fie făcută la momentul deschiderii succesiunii, neputând fi făcută ulterior.
6. Cerinţa referitoare la desemnarea legatarului prin testament nu presupune obligatoriu determinarea beneficiarului în întregul său, în sensul indicării numelui, prenumelui, a altor elemente de identificare, ci este suficient ca testamentul să cuprindă, cel puţin în parte, elementele cu ajutorul cărora legatarul va fi ulterior determinat (spre exemplu, persoana care m-a îngrijit în ultimii 5 ani ai vieţii sau în ultimul an al vieţii, persoana care locuia cu mine la momentul morţii).
7. Legatarul poate fi desemnat şi prin denumiri ca: femeia de serviciu, bucătăreasa mea, servitorul meu etc. (C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, voi. VII, Ed. Librăriei „Universala" Alcalay & Co., Bucureşti, 1932, p. 203, nr. 76).
8. Dispoziţia testamentară făcută în favoarea nepoţilor testatorului se consideră că se referă şi la nepoatele acestuia, deoarece când testatorul utilizează, în scopul desemnării legatarilor, termeni de gen masculin al căror înţeles se poate întinde şi la sexul feminin, există prezumţia că testatorul a utilizat acest termen în sensul cel mai larg, cu excepţia cazului în care din ceilalţi termeni ai testamentului rezultă neîndoielnic faptul că testatorul a înţeles să restrângă înţelesul termenilor utilizaţi numai la genul masculin (C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, voi. VII, p. 207, nr. 121).
9. Nu este însă valabil testamentul care nu cuprinde determinarea exactă a beneficiarului legatului sau cel puţin indicarea unor criterii precise pentru determinarea cu uşurinţă a acestuia, cum ar fi, spre exemplu, dispoziţia prin care testatorul prevede că lasă întreaga avere persoanei care cunoaşte deja voinţa testatorului şi în privinţa căreia este convins că se va îngriji de această voinţă.
10. Testamentul nu se confundă însă cu legatul. Chiar dacă în principal testamentul are în conţinutul său legate, acesta mai poate conţine şi alte manifestări de voinţă ale defunctului. Astfel, pe lângă legate sau chiar şi în situaţia lipsei lor, un testament poate conţine: a) sarcini impuse legatarului, adică obligaţii pentru cel care primeşte legatul; sarcini impuse moştenitorilor legali; b) dezmoştenire, adică dispoziţii privind înlăturarea de la moştenire a unui moştenitor legal; c) desemnarea unui executor testamentar, adică dispoziţii prin care testatorul indică persoana ce va aduce la îndeplinire actele sale de ultimă voinţă; d) revocarea unui testament anterior, adică retractarea dispoziţiilor cuprinse într-un testament anterior întocmit; e) dispoziţii privitoare la partaj; f) alte dispoziţii care produc efecte după decesul testatorului. Pot fi incluse aici: dispoziţiile privitoare la recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (prin testament, testatorul poate să-şi recunoască propriul copil născut în afara relaţiilor de căsătorie, recunoaşterea astfel făcută fiind irevocabilă -art. 416 NCC); dispoziţiile privind îngroparea şi funeraliile testatorului; dispoziţiile privitoare la recunoaşterea unei datorii, aceste dispoziţii neavând caracter limitativ.
11. Testamentul poate conţine şi alte clauze, care nu se referă la patrimoniul succesoral, clauze ce nu pot însă încălca ordinea publică, ca de exemplu: a) părintele poate desemna şi persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi (art. 114 NCC) sau poate prevedea, în mod expres, că înlătură posibilitatea ca o anumită persoană să fie tutore (art. 113 NCC); b) fiecare soţ poate dispune prin testament de partea ce i s-ar cuveni din comunitatea de bunuri, la încetarea căsătoriei (art. 350 NCC); c) testatorul poate să-şi dea acordul sau să interzică, după decesul său, folosirea prelevării de organe, ţesuturi şi celule umane, în scop
terapeutic sau ştiinţific (art. 81 NCC); d) testatorul poate dispune de modalitatea de efectuare a propriilor sale funeralii şi poate da dispoziţii cu privire la corpul său după moarte (art. 80 NCC); e) se poate înfiinţa o fundaţie, urmând ca scopul şi patrimoniul acesteia să fie precizate de testator; f) prin testament (dar şi prin convenţie) se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi sub condiţia să existe un interes serios şi legitim; termenul începe să curgă de la data dobândirii bunului (art. 627 NCC); h) prin legat (dar şi prin convenţie) se poate împuternici o persoană în vederea administrării unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu îî aparţine; împuternicirea prin legat produce efecte numai dacă este acceptată de administratorul desemnat de testator (art. 792 NCC); i) prin testament, testatorul poate să aleagă legea aplicabilă propriei sale succesiuni (art. 2634 NCC) (îndrumar notarial, voi. I, p. 374-375).
12. Aşa cum s-a arătat în doctrina juridică, „testamentul nu este decât un tipar juridic, o formă în care trebuie să fie îmbrăcate unele acte de ultimă voinţă, cum sunt legatul sau execuţiunea testamentară"; „în unitatea materială a înscrisului testamentar sunt cuprinse, din punct de vedere intelectual, o pluralitate de acte juridice deosebite, supuse fiecare, cât priveşte fondul, regimului său juridic propriu" (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966, p. 199; D. Chiricâ, Succesiuni, 2000, p. 73).
13. Aşadar, valabilitatea dispoziţiilor unui testament se analizează separat, fiecare în parte, fiind posibil ca numai una dintre dispoziţii să fie nulă, caz în care nulitatea nu afectează celelalte dispoziţii testamentare.
14. Viciile de formă ale unui testament ce cuprinde mai multe dispoziţii afectează dispoziţiile testamentare în întregul lor, valabilitatea acestora fiind condiţionată de valabilitatea testamentului care le conţine.
– testatorul poate recunoaşte un copil, recunoaşterea astfel făcută fiind irevocabilă (art. 416 NCC);
– părintele poate desemna şi persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi (art. 114 NCC) sau poate prevedea, în mod expres, că înlătură posibilitatea ca o anumită persoană să fie tutore (art. 113 NCC);
– fiecare soţ poate dispune prin testament de partea ce i s-ar cuveni din comunitatea de bunuri, la încetarea căsătoriei (art. 350 NCC);
–
Citește mai mult
testatorul poate să-şi dea acordul sau să interzică, după decesul său, folosirea prelevării de organe, ţesuturi şi celule umane, înscop terapeutic sau ştiinţific (art. 81 NCC);
– testatorul poate dispune de modalitatea de efectuare a propriilor sale funeralii şi poate da dispoziţii cu privire la corpul său după moarte (art. 80 NCC);
– se numeşte executorul testamentar şi limitele puterilor sale;
– se poate înfiinţa o fundaţie, urmând ca scopul şi patrimoniul acesteia să fie precizate de testator (a se vedea şi art. 15 din Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii: „Fundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar”);
– prin testament (dar şi prin convenţie) se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi sub condiţia să existe un interes serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii bunului (art. 627 NCC);
– prin legat (dar şi prin convenţie), se poate împuternici o persoană în vederea administrării unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu îi aparţine.
Împuternicirea prin legat produce efecte numai dacă este acceptată de administratorul desemnat de testator (a se vedea art. 792 NCC – Calitatea de administrator al bunurilor altuia);
– prin testament, testatorul poate să aleagă legea aplicabilă propriei sale succesiuni (art. 2.634 NCC).