Art. 1045 Noul cod civil Autentificarea în situaţii particulare Formele testamentului Testamentul
| Comentarii |
|
Testamentul
SECŢIUNEA a 2-a
Formele testamentului
Art. 1045
Autentificarea în situaţii particulare
(1) În cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de semnătură. Menţiunea va fi citită testatorului de către notar, în prezenţa a 2 martori, această formalitate suplinind absenţa semnăturii testatorului.
(2) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii consimt la prezentul act, pe care l-am citit.
(3) Dacă surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit cuprinsul testamentului, consemnând aceasta în încheierea de autentificare.
| ← Art. 1044 Noul cod civil Întocmirea testamentului autentic... | Art. 1046 Noul cod civil Înregistrarea testamentului autentic... → |
|---|
Citește mai mult
notarul a procedat la citirea menţiunii privitoare la imposibilitatea semnării testamentului de către testator.2. în cazul persoanelor care, din pricina infirmităţii, nu pot declara că testamentul exprimă ultima lor voinţă (în această categorie intră persoanele surde, mute, surdomute), luarea de notar a declaraţiei de voinţă depinde de împrejurarea dacă aceste persoane ştiu sau nu carte. Astfel, dacă aceste persoane ştiu carte, ele vor declara că testamentul exprimă ultima lor voinţă în scris în faţa notarului public, prin adăugarea formulei „consimt la prezentul act, pe care l-am citit". Dacă aceste persoane nu ştiu carte ori din pricina bolii, a infirmităţii, nu pot scrie, declaraţia conform căreia testamentul exprimă ultima lor voinţă se va lua prin interpret. Notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare (a exprimării voinţei prin interpret) în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de exprimare a voinţei prin viu grai. Menţiunea va fi citită testatorului de către notar, în prezenţa a doi martori. Această formalitate suplineşte exprimarea voinţei prin viu grai.
3. în cazul persoanelor nevăzătoare, pentru a li se lua consimţământul, notarul public le va întreba dacă au auzit bine când li s-a citit cuprinsul testamentului, consemnând această împrejurare în încheierea de autentificare.
în ceea ce priveşte luarea consimţământului la autentificarea unui act notarial, după citirea actului, notarul public va întreba părţile dacă au înţeles conţinutul înscrisului şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor (art. 91 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale republicată).
Textele redate în continuare reglementează situaţia autentificării unui act atunci când, din diverse motive, partea nu poate semna.
Astfel: în cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau
Citește mai mult
din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va lua consimţământul numai în prezenţă a 2 martori-asistenţi, această formalitate suplinind absenţa semnăturii părţii. Martorii-asistenţi vor fi identificaţi şi vor semna actul, iar în încheierea de autentificare se va face menţiunea că aceştia au fost prezenţi la citirea actului de către părţi sau, după caz, de către notarul public şi la luarea consimţământului (art. 96 din Legea nr. 36/1995).încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea anulării, pe lângă datele prevăzute la art.83, şi următoarele menţiuni: constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să îl semneze. Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură pentru aceasta (art. 98 din aceeaşi lege).
Cu toate acestea, niciun act nu se poate încheia dacă persoana în cauză este lipsită de discernământ. Astfel, este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie şi numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale (art. 1205 din Codul civil). Existenţa discernământului este o situaţie de fapt pe care notarul o constată ca o premisă pentru încheierea oricărui act juridic civil, o împrejurare de natură a se modifica uneori de la o zi la alta.
In concluzie, dacă o persoană doreşte să încheie un act dar nu poate semna, notarul public are obligaţia să menţioneze în încheierea de autentificare a actului, motivul împiedicării iar consimţământul acesteia va trebui luat în prezenţa a doi martori identificaţi în condiţiile legii, care vor semna şi ei actul. Doar această formalitate va suplini absenţa semnăturii părţii; notarul va refuza să autentifice actul dacă va constata că în momentul când acesta ar urma să fie încheiat una din părţi nu are discernământul necesar, adică îi lipseşte reprezentarea consecinţelor juridice a actului. Dacă notarul a procedat la autentificarea unui act înseamnă că a constatat că toţi cei care şi-au manifestat consimţământul au discernământul necesar pentru încheierea lui.
O problemă practică s-ar pune aici: unde semnează martorii? Din textele codului putem deduce că rolul lor se rezumă la a certifica faptul că testamentul conţine voinţa dispunătorului, deoarece l-au auzit declarând că îi corespunde. La marea rigoare, dacă testatorul nu doreşte ca martorii să îi cunoască ultimele voinţe, aceştia ar trebui să aştepte în antecameră şi ar putea fi chemaţi în biroul notarului numai pentru a participa direct la etapa procedurală
Citește mai mult
menţionată. în aceeaşi notă de rigoare, martorii ar putea fi puşi să semneze pe verso, înainte de încheierea de autentificare a notarului. Credem însă că scopul legii poate fi atins iar interesele şi suspiciunile celor implicaţi pot fi menajate procedând într-o manieră mai rezonabilă. Practica ne arată că martorii sunt de faţă la întreg procesul de redactare; prin urmare, vor fi limitaţi să participe doar la declaraţiile finale numai dacă testatorul o solicită pentru a păstra secretul (şi, desigur, dacă ei acceptă). Semnătura martorilor nu are ce căuta pe pagina rezervată încheierii de autentificare, urmând să figureze imediat după textul testamentului. Dacă dispunătorul se cramponează de secretizare, notarul va putea să acopere textul testamentului faţă de martorii care semnează. Maniera de procedare la care ne-am oprit este consacrată şi de noul art. 61 alin. 4 din Legea nr. 36/1995 modificată, unde la teza secundă se prevede că „martorii vor semna înscrisul alături de testator şi vor fi identificaţi în încheierea de autentificare, cu menţiunea justificării prezenţei lor şi a faptului că sunt martori-asistenţi".Modificările aduse Legii nr. 36/1995 au introdus după art. 61 trei noi articole: 61^1-61^3. Acestea reiau şi detaliază minuţios procedura de realizare a testamentului autentic, sumar expusă la art. 1044-1045 noul Cod Civil.
Procedura autentificării testamentului unei persoane care, din cauza unei infirmităţi, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna.
În această situaţie, se îndeplineşte aceeaşi procedură ca cea prevăzută la art. 1.044 noul cod civil, cu excepţia faptului că testatorul nu prezintă un testament scris şi nu scrie cererea cu menţiunile prevăzute la comentariul art. 1.044 NCC.
Testatorul va dicta notarului public conţinutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voinţă, notarul urmând să redacteze şi să editeze testamentul. La
Citește mai mult
îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenţi doi martori.Dacă testatorul declară că nu ştie să semneze sau nu poate să semneze, notarul va face în încheierea de autentificare menţiunea expresă a declaraţiei sale, precum şi a cauzei care l-a împiedicat să semneze. Precizarea făcută de notar şi citirea acesteia testatorului, împreună cu semnăturile martorilor, suplinesc semnătura testatorului.
Testamentul va fi semnat şi de către martori.
Regula este că ori de câte ori testatorul nu va putea semna (fie că este necunoscător de carte, fie din orice altă cauză), la întocmirea
şi autentificarea testamentului vor fi prezenţi doi martori asistenţi, ştiutori de carte.
Martorii vor semna înscrisul, alături de testator, şi vor fi identificaţi în încheierea de autentificare, cu menţiunea justificării prezenţei lor şi a faptului că sunt martori asistenţi.
Martorii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă şi de Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995. În situaţiile speciale prevăzute în art. 1.045 alin. (3) şi (4) NCC, şi anume când notarul ia act de declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, acest lucru se va realiza prin interpret, dar tot în prezenţa a doi martori.
Cât priveşte persoana nevăzătorului, căruia notarul îi va citi actul înainte de a-i lua consimţământul, considerăm că se impune, şi în acest caz, prezenţa martorilor.
Notarul nu va aplica amprenta testatorului care nu poate semna pe testament.
Nerespectarea de către notar a procedurii speciale de autent ifi care a testamentului reprezintă caz de nulitate, ce atrage răspunderea reparării prejudiciului în condiţiile art. 1.258 NCC.