Art. 1096 Noul cod civil Ordinea reducţiunii Reducţiunea liberalităţilor excesive Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă şi reducţiunea liberalităţilor excesive
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă şi reducţiunea liberalităţilor excesive
SECŢIUNEA a 2-a
Reducţiunea liberalităţilor excesive
Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă şi reducţiunea liberalităţilor excesive
SECŢIUNEA a 2-a
Reducţiunea liberalităţilor excesive
Art. 1096
Ordinea reducţiunii
(1) Legatele se reduc înaintea donaţiilor.
(2) Legatele se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate.
(3) Donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă.
(4) Donaţiile concomitente se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă donatorul a dispus că anumite donaţii vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte donaţii.
(5) Dacă beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda la reducţiunea donaţiei anterioare.
| ← Art. 1095 Noul cod civil Termenul de prescripţie Reducţiunea... | Art. 1097 Noul cod civil Efectele reducţiunii Reducţiunea... → |
|---|
2. Principiul general consacrat este acela conform căruia legatele se reduc înaintea donaţiilor, această regulă fiind imperativa, defunctul neputând stipula ca reducţiunea să se facă în ordine inversă sau concomitent, orice clauză testamentară în acest sens fiind lovită de nulitate absolută. Principiul
Citește mai mult
este aplicabil atunci când defunctul a dispus atât prin donaţii, cât şi prin legate. La stabilirea acestei ordini legiuitorul a avut în vedere faptul că legatele produc efecte doar de la momentul deschiderii succesiunii, astfel că ele trebuie lipsite de eficienţă, întrucât datorită lor s-a depăşit cotitatea disponibilă, nu donaţiile care şi-au produs deja efectele şi care se prezumă că se încadrează în limitele cotităţii disponibile. Numai în subsidiar, după reducerea legatelor, dacă se constată că este depăşită cotitatea disponibilă, se va proceda la reducerea donaţiilor.3. Reducerea donaţiilor înaintea legatelor ar duce la încălcarea regulii irevocabilităţii donaţiilor, întrucât dându-se posibilitatea defunctului să dispună prin legate după ce a epuizat cotitatea disponibilă, s-ar ajunge la revocarea donaţiei anterioare (D. Chiricâ, Succesiuni, 1996, p. 192).
4. Un alt principiu este cel al reducerii legatelor deodată şi proporţional. Se exceptează de la regulă situaţia în care testatorul a dispus că anumite legate au preferinţă, caz în care se vor reduce mai întâi celelalte legate. Ca atare, această regulă are caracter dispozitiv, având la bază voinţa defunctului (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, op. cit., p. 368). Reducerea legatelor deodată se justifică pe considerentul că ele produc efecte în acelaşi moment, şi anume de la data deschiderii succesiunii. Nu are relevanţă felul legatului: universal, cu titlu universal sau particular.
5. în ceea ce priveşte donaţiile, spre deosebire de legate, donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă. Principiul are la bază prezumţia potrivit căreia donaţia cea mai nouă a determinat depăşirea cotităţii disponibile. O soluţie contrară, aceea a reducerii donaţiei celei mai vechi, ar însemna acceptarea admisibilităţii revocării indirecte a unei donaţii anterioare printr-o donaţie posterioară (D. Chiricâ, Succesiuni, 1996, p. 193). Prin excepţie, alin. (5) al normei admite revocarea donaţiei anterioare atunci când beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil. Această operează chiar împotriva voinţei donatorului (deci chiar dacă acesta a stabilit altfel).
6. Scopul este acela al asigurării rezervei succesorale (/. Rosetti-Bălănescu, Al. Bâicoianu, Drept civil român, voi. III, p. 720; M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 370).
7. Regula are caracter imperativ, donatorul neputând stabili prin propria voinţă o altă ordine de reducţiune a donaţiilor. De la regula reducţiunii succesive se exceptează donaţiile concomitente (cele care au aceeaşi dată), care, la fel ca şi legatele, se reduc deodată şi proporţional, pe considerentul că produc efecte de la acelaşi moment. De la regula reducerii deodată şi proporţional a donaţiilor concomitente se exceptează situaţia în care donatorul, prin voinţa sa, a stabilit că anumite donaţii vor avea preferinţă. în această situaţie vor fi reduse mai întâi celelalte donaţii, acordându-se prioritate voinţei donatorului.
8. Reducţiunea liberalităţii directe se răsfrânge şi asupra liberalităţii indirecte, conform principiului accesorium sequitur principale. Prin urmare, dacă liberalitatea principală se situează în limitele cotităţii disponibile nu se reduce nici liberalitatea indirectă (spre exemplu, o donaţie cu sarcini, un legat cu sarcină) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 346-347).
9. în cuprinsul convenţiei matrimoniale soţii pot stipula o clauză prin care să se prevadă ca soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate. Această clauză poartă de numirea de clauza depreciput, fiind reglementată legal în art. 333 NCC. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei. Ea poate fi stipulată odată cu încheierea convenţiei matrimoniale ori ulterior acesteia. Efectul imediat al acestei clauze îl constituie naşterea dreptului de preciput, afectat însă de o condiţie suspensiva. Legea nu condiţionează valabilitatea clauzei de preciput de durata căsătoriei, astfel încât o astfel de clauză va produce efecte, chiar dacă decesul unuia dintre soţi intervine imediat după încheierea căsătoriei. în cazul în care soţii doresc să stipuleze o clauză de preciput după încheierea convenţiei matrimoniale, aceştia au posibilitatea de a modifica convenţia matrimonială încheiată prin adăugarea clauzei de preciput. în acest sens, în doctrină s-a avansat teza încheierii unui act adiţional la convenţia matrimonială, prin care se stipulează clauza de preciput (A.A. Bonciu, Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 182).
10. Scopul urmărit este acela de a se crea un avantaj soţului supravieţuitor (el fiind cel care a convieţuit cu defunctul) prin preluarea de către acesta a unor bunuri anterior partajului, astfel încât aceste bunuri preluate să nu intre la partaj. Ca atare, clauza de preciput constituie un avantaj motrimonial. întrucât preciputul este o clauză cuprinsă în convenţia matrimonială, el nu poate exista decât dacă viitorii soţi încheie o astfel de convenţie, clauza de preciput fiind un accesoriu al convenţiei matrimoniale; aceasta trebuie, aşadar, să îndeplinească aceleaşi condiţii de valabilitate ca şi cele cerute pentru actul juridic principal - convenţia matrimonială. Clauza de preciput nu poate avea caracter principal, în sensul că soţii nu au posibilitatea de a încheia doar convenţia cuprinzând clauza de preciput, aceasta fiind interzisă prin chiar textul art. 333 NCC, care stipulează expres faptul că o clauză de preciput poate fi stabilită numai prin convenţie matrimonială. Clauza produce efecte numai la momentul morţii unuia dintre soţi, când încetează căsătoria şi odată cu aceasta, şi regimul matrimonial al comunităţii de bunuri.
11. Sub aspectul naturii sale juridice, clauza de preciput nu constituie o liberalitate propriu-zisă (pentru opinia conform căreia clauza de preciput constituie o liberalitate specială, care izvorăşte numai dintr-o convenţie matrimonială, a se vedea A.A. Banciu, op. cit., p. 189, 191), întrucât, potrivit art. 984 alin. (2) NCC, liberalităţile nu pot fi făcute decât prin donaţie sau prin legat cuprins în testament. Clauza de preciput nu poate fi considerată donaţie, întrucât donaţia presupune mărirea patrimoniului unei persoane, numită donatar, şi micşorarea corelativă a patrimoniului alteia, numită donator, ca urmare a trecerii unui bun, cu titlu gratuit, din patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului (pentru discuţii cu privire la natura juridică a clauzei de preciput, a se vedea şi: D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, Reglementarea clauzei de preciput în noul Cod civil, în P.R. nr. 1/2010, p. 17; D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, Reglementarea clauzei de preciput în noul Cod civil astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în P.R. nr. 8/2011, p. 17). în cazul donaţiei, donatorul are intenţia de a-l gratifica pe donatar. în situaţia stipulării unei clauze de preciput, bunurile ce constituie obiectul ei fac parte din bunurile comune ale soţilor, neputându-se pune problema unei micşorări a patrimoniului unui soţ (ci poate fi vorba numai de micşorarea masei succesorale) şi a majorării în acelaşi timp a patrimoniului celuilalt soţ, în condiţiile în care clauza de preciput produce efecte doar la moartea unuia dintre soţi. Prin stipularea clauzei de preciput soţii nu au intenţia de gratificare a unuia dintre ei, ci scopul este acela de a asigura celui care va supravieţui beneficiul proprietăţii unui anumit bun sau al anumitor bunuri, care le aparţin în comun. Clauza de preciput nu poate fi apreciata nici ca un legat. Astfel, legatul nu este altceva decât un bun, o fracţiune dintr-un patrimoniu sau un patrimoniu întreg, pe care o persoană, numită testator, le lasă la moartea sa unei alte persoane, numită legatar. Intenţia testatorului este aceea de a-l gratifica pe legatar. Aşa cum am arătat mai sus, bunurile ce constituie obiectul clauzei de preciput fac parte din bunurile comune ale soţilor, nu aparţin patrimoniului unuia dintre soţi. De asemenea, beneficiarul nu este cunoscut la momentul stipulării clauzei, iar o astfel de clauză nu poate fi inserată într-un testament, ci numai într-o convenţie matrimonială. Prin stipularea clauzei de preciput soţii nu au intenţia de gratificare a unuia dintre ei, ci scopul este acela de a asigura celui care va supravieţui beneficiul proprietăţii unui anumit bun sau al anumitor bunuri, care le aparţin în comun. Ca atare, clauza de preciput nu poate fi considerată nici legat (desigur, cu titlu particular, în condiţiile în care clauza de preciput nu poate avea ca obiect decât bunuri comune privite ut singuli, ceea ce exclude de plano legatul universal şi cel cu titlu universal).
12. în privinţa naturii juridice, în doctrină s-a exprimat opinia conform căreia clauza de preciput poate fi privită ca o convenţie a soţilor, care conferă soţului supravieţuitor posibilitatea de a prelua unul sau mai multe bunuri comune, cu titlu gratuit, înaintea partajului. Un asemenea drept este însă unul eventual, neputându-se exercita decât la moartea unuia dintre soţi, exercitarea fiind condiţionată de supravieţuirea celuilalt soţ. Ca atare, o asemenea convenţie are caracter aleatoriu (D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, Reglementarea clauzei de preciput în noul Cod civil român, p. 19). Totodată, convenţia este una afectată de modalităţi, realizarea ei depinzând de un eveniment viitor şi nesigur, şi anume predecesul unuia dintre soţi. Astfel, în privinţa soţului supravieţuitor, clauza de preciput este afectată de o condiţie suspensivă, în timp ce, din punctul de vedere al soţului decedat, condiţia este una rezolutorie. Convenţia este translativâ de proprietate, transmiţându-se, desigur, doar cota-parte de proprietate asupra bunului obiect al clauzei, şi nu bunul în întregul său, în condiţiile în care soţul supravieţuitor, beneficiar al clauzei de preciput, este deja coproprietar (pe cote-părţi sau devălmaş) asupra bunului (D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, Reglementarea clauzei de preciput...., p. 19).
13. în altă opinie, s-a afirmat natura juridică a clauzei de preciput de avantaj matrimonial distinct inclus în convenţia matrimonială (D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 148).
14. într-o altă opinie, cu care suntem de acord, s-a afirmat că această clauză de preciput nu poate fi legat clasic, cu toate că produce efecte morţiş causa, din acest punct de vedere asemănându-se cu legatul, dar nici nu poate fi considerată donaţie clasică (/. Popa, Clauza de preciput, în R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 174; C.M. Nicolescu, Clauza de preciput în reglementarea noului Cod civil. Abordare comparativă, în R.R.D.P. nr. 6/2011, p. 143). Dispoziţiile art. 333 NCC, care prevăd reducţiunea clauzei de preciput, făcând trimitere la dispoziţiile art. 1096 NCC, ce reglementează reducţiunea legatelor, nu pot duce la concluzia potrivit căreia clauza de preciput ar constitui o liberalitate, ci reprezintă, aşa cum s-a subliniat în literatura juridică (D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, Reglementarea clauzei de preciput..., p. 21; C.M. Nicolescu, Clauza de preciput..., p. 155, nota de subsol 72), doar o reglementare specială în raport de prevederile ce reglementează reducţiunea liberalităţilor excesive. Aşadar, clauza de preciput este supusă reducţiunii, la fel ca liberalităţile excesive, în temeiul dispoziţiei speciale cuprinse în art. 333, fără însă ca şi clauza de preciput să se identifice cu o liberalitate.
15. Clauza de preciput a fost considerată în literatura juridică, inspirată din doctrina franceză (o se vedea Ph. Malaurie, L. Aynes, Les regimes matrimoniaux, 3r ed., Defrenois, 2010, p. 309), ca un avantaj matrimonial distinct, rezultat al funcţionării regimului matrimonial (D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Reglementarea clauzei de preciput..., p. 21; C.M. Nicolescu, Clauza de preciput ..., p. 146-147; Uniunea Notarilor Publici din România, Codul civil al României. îndrumar notarial, voi. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, p. 114).
16. întrucât potrivit art. 367 lit. d) NCC, executarea clauzei de preciput se face din activul net al comunităţii, clauza nu se execută decât după ce au fost satisfăcute creanţele creditorilor comuni. Ca atare, dacă după ce creditorii comuni şi-au satisfăcut creanţele, nu mai există bunurile obiect al clauzei de preciput, această clauză devine caducă. Clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor. în schimb, ea este supusă reducţiunii.
17. Astfel, dacă la moartea sa soţul care a stipulat în favoarea celuilalt soţ o clauză de preciput lasă un legatar şi a dispus şi prin donaţii, conform art. 1091 NCC, masa succesorală a defunctului se stabileşte astfel: se determină activul brut al moştenirii (format din valoarea tuturor bunurilor mobile şi imobile ale defunctului, din totalul drepturilor de creanţă şi al drepturilor reale, în afara drepturilor stinse la data morţii defunctului şi a bunurilor care nu au valoare patrimonială); se determină apoi activul net prin scăderea pasivului succesoral din activul brut, precum şi valoarea bunurilor obiect al clauzei de preciput, întrucât potrivit art. 367 lit. d) NCC preciputul poartă doar asupra activului net al comunităţii; apoi se reunesc fictiv, pentru calcul, la activul net, donaţiile făcute de defunct, rezultând astfel valoarea masei succesorale de împărţit. în funcţie de această valoare se stabileşte rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă. Dacă prin actele de dispoziţie ale defunctului a fost încălcată rezerva succesorală, depăşindu-se cotitatea disponibilă de care defunctul putea dispune în mod discreţionar, se procedează la reducţiune.
18. Legea nu prevede decât ordinea reducţiunii legatelor şi donaţiilor, fără a exista vreo reglementare în privinţa ordinii reducţiunii clauzei de preciput, ci doar o trimitere expresă la prevederile art. 1096 alin. (1) şi (2) NCC privitoare la ordinea reducţiunii legatelor şi a donaţiilor. Aşa cum am arătat mai sus, art. 1096 alin. 1 NCC stabileşte principiul conform căruia legatele se reduc înaintea donaţiilor, această regulă fiind imperativă, defunctul neputând stipula ca reducţiunea să se facă în ordine inversă sau concomitent. Numai după reducerea legatelor, dacă se constată că este încălcată rezerva succesorală, depăşindu-se cotitatea disponibilă, se va proceda la reducerea donaţiilor. Legatele se reduc toate deodată şi proporţional, exceptând situaţia în care testatorul a dispus că anumite legate au preferinţă, situaţie în care se vor reduce mai întâi celelalte legate. întrucât Noul Cod civil nu prevede expres ordinea în care se va reduce clauza de preciput, ci doar precizează că este supusă reducţiunii şi trimite expres la art. 1096 alin. (1) şi (2) NCC, apreciem că în analiza ordinii reducţiunii trebuie să pornim de la principiul general consacrat de art. 1096 NCC, acela că mai întâi se reduc actele care produc efecte numai de la moartea defunctului, prezumându-se că datorită acestora s-a încălcat cotitatea disponibilă. Având în vedere principiul prevăzut expres de art. 1096 alin. (2) NCC, la care trimite art. 333 alin. (2) NCC, conform căruia legatele se reduc toate deodată pe considerentul că produc efecte de la acelaşi moment, faptul că art. 333 alin. (2) NCC prevede reducţiunea clauzei de preciput, clauză ce produce efecte numai din momentul morţii soţului stipulant, osimilându-se astfel clauza de preciput unei liberalitâţi, suntem de părere că, întrucât şi clauza de preciput produce efecte doar de la data morţii dispunătorului (când încetează comunitatea de bunuri), în lipsa unei prevederi legale referitoare la ordinea reducerii clauzei de preciput, legatele şi clauza de preciput se vor reduce deodată şi proporţional.
19. Această regulă nu este imperativă, existând posibilitatea ca defunctul să dispună o anumită ordine de preferinţă, fie prin testament, fie prin convenţia matrimonială în care este inserată clauza de preciput. Spre exemplu, defunctul poate stipula în cuprinsul convenţiei matrimoniale faptul că nu se va reduce clauza de preciput stipulată decât după reducerea legatelor. Tot astfel, defunctul poate stipula în cuprinsul testamentului că legatul se va reduce doar după reducerea clauzei de preciput. O asemenea ordine de preferinţă poate rezulta dintr-o stipulaţie expresă (în testament sau în convenţia matrimonială, aşa cum am subliniat) ori poate fi tacită, rezultând din probe neechivoce. Credem că nimic nu îi împiedică pe legatari şi pe soţul supravieţuitor beneficiar al clauzei de preciput să deroge prin voinţa lor de la regula reducţiunii {în doctrină se admite posibilitatea legatarilor de a deroga prin înţelegerea lor de la regula reducţiunii concomitente şi proporţionale a legatelor; a se vedea I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoionu, Drept civil român. voi. III, p. 717).
20. Numai dacă şi după reducerea legatelor şi a clauzei de preciput rezerva succesorală continuă să fie încălcată, se va proceda la reducţiunea donaţiilor. Dacă s-ar admite reducerea donaţiei anterior reducerii clauzei de preciput ar însemna să se nesocotească regula irevocabilităţii donaţiilor, deoarece permiţându-se defunctului să dispună printr-o clauză de preciput după ce a epuizat cotitatea disponibilă s-ar ajunge, practic, la revocarea donaţiilor anterioare.
21. într-o altă opinie, se face distincţie după cum convenţia matrimonială ce cuprinde clauza de preciput este încheiată de viitorii soţi, anterior încheierii căsătoriei, sau de către soţi, ulterior încheierii acesteia (/. Popa, loc. cit., p. 181). Astfel, atunci când convenţia matrimonială ce conţine clauza de preciput se încheie anterior căsătoriei, suntem în prezenţa unei donaţii preciputare, care are caracter irevocabil (ea putând fi revocată doar pentru ingratitudine şi neexecutarea justificată a sarcinilor - I. Popa, loc. cit., p. 176). în această situaţie, fiind vorba de o donaţie, aceasta se va reduce după legate, însă înaintea donaţiilor anterioare, soluţia justificându-se pe considerentul că producând efecte morţiş causa, se prezumă că aceasta a încălcat rezerva succesorală, fiind ultima care se execută. în situaţia în care clauza de preciput este cuprinsă într-o convenţie matrimonială încheiată de soţi în timpul căsătoriei, ca orice donaţie între soţi, are caracter revocabil în timpul căsătoriei, întrucât trăsăturile acestei clauze sunt cele ale unui legat (pe considerentul că o preluare fără plată de bunuri nu poate fi decât una cu titlu gratuit, deci o liberalitate -1. Popa, loc. cit., p. 174), clauza de preciput va fi supusă reducţiunii ca un legat, adică deodată şi proporţional, exceptând situaţia în care testatorul a stabilit că anumite legate vor avea preferinţă, ipoteză în care se reduc celelalte legate. S-a concluzionat, aşadar, că o asemenea preferinţă ar putea fi stipulată prin clauza de preciput, la dispoziţia instituitorului (/. Popa, loc. cit., p. 181).
► „Art. 850. (1) întâi se vor reduce dispoziţiile testamentare; când bunurile cuprinse în aceste dispoziţii nu vor mai fi, atunci numai se va face reducţiunea dona-ţiunilor. (2) Reducţiunea va începe de la cea din urmă donaţiune, după săvârşirea acesteia se va trece îndată la cea a doua după dânsa, şi aşa pe rând până la cea mai veche donaţiune";
► „Art. 851. Când donaţiunea între vii, supusă la reducţiune, s-a făcut la unul din cei cu drept de moştenire, acesta va putea scădea partea cu care ar trebui să se reducă donaţiunea, din partea ce i s-ar
Citește mai mult
cuveni ca erede în bunurile nedisponibile, dacă aceste bunuri sunt de aceeaşi natură cu cele dăruite (C. civ. 765, 770)“]► „Art. 852. Se vor reduce cu analogie atât legatele universale cât şi cele particulare, fără distincţie (C. civ. 888 şi urm., 899 şi urm.Ţ]
► „Art. 853. Când testatorul va declara ca un legat să fie plătit preferându-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reducţiune, decât după ce valoarea celorlalte legate nu va împlini rezerva legală (C. civ. 847)".
Alin. (5) reglementează problema insolvabilităţii donatarului a cărui liberalitate este supusă reducţiunii, în sensul că, dacă beneficiarul donaţiei a înstrăinat bunul donat şi nu are alte bunuri ce ar putea fi urmărite, se reduce donaţia anterioară.