Art. 1100 Noul cod civil Noţiunile de opţiune succesorală şi de succesibil Dispoziţii generale Transmisiunea moştenirii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1100
Noţiunile de opţiune succesorală şi de succesibil
(1) Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea.
(2) Prin succesibil se înţelege persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală.
| ← Art. 1099 Noul cod civil Imputarea liberalităţilor... | Art. 1101 Noul cod civil Caracterele juridice ale opţiunii... → |
|---|









Citește mai mult
fel de donatie sau testament lasat la altcineva din partea la amindoi parinti.Ce tebuie eu sa fac acum.???? CINE este mostenitorul in aceasta situatie, eu fiind singurul copil.
Mii de multumiri,
M.David
2. Noua reglementare defineşte succesibilul ca fiind acea persoană care are vocaţie la moştenire şi îndeplineşte condiţiile legale
Citește mai mult
de a moşteni, dar nu şi-a exprimat dreptul de opţiune succesorală. Până la adoptarea noului Cod civil, această noţiune era cunoscută mai mult din punct de vedere doctrinar, fără a cunoaşte o reglementare legală.3. Succesibilii îşi pot exercita dreptul de opţiune succesorală, alegând între două posibilităţi: a) să accepte moştenirea; b) să renunţe la moştenire.
4. Dreptul de opţiune succesorală este un drept subiectiv al moştenitorilor cu vocaţie succesorală, din momentul deschiderii succesiunii (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 624).
► „Art. 685. Succesiunea poate fi acceptată curat şi simplu, sau sub beneficiu de inventar (C. civ. 686 şi urm., 699 şi urm., 704 şi urm.)":
► „Art. 686. Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine (C. civ. 693, 703, 712)".
Citește mai mult
doctrină. Observăm deci cum regulile de bază ale jocului au rămas aceleaşi: decesul unei persoane fizice activează pentru un cerc de persoane delimitat şi ierarhizat de lege speranţa, până atunci doar latentă, de a moşteni ceva după decuius - succesibilii. Aceştia se afirmă ca titulari ai unei vocaţii legale sau testamentare eventuale. Acceptarea o transformă în vocaţie concretă, aparţinând de acum unui succesor al cărui titlu s-a născut odată cu deschiderea moştenirii, în timp ce renunţarea o aneantizează retroactiv.