Art. 1099 Noul cod civil Imputarea liberalităţilor Reducţiunea liberalităţilor excesive Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă şi reducţiunea liberalităţilor excesive
Comentarii |
|
Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă şi reducţiunea liberalităţilor excesive
SECŢIUNEA a 2-a
Reducţiunea liberalităţilor excesive
Art. 1099
Imputarea liberalităţilor
(1) Dacă beneficiarul liberalităţii nu este moştenitor rezervatar, liberalitatea primită se impută asupra cotităţii disponibile, iar dacă o depăşeşte, este supusă reducţiunii.
(2) Dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă raportului, ea se impută asupra cotităţii disponibile. Dacă este cazul, excedentul se impută asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o depăşeşte, este supus reducţiunii.
(3) Dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului, ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se impută asupra cotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale. În acest ultim caz, numai partea care excedează rezervei globale se impută asupra cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depăşeşte cotitatea disponibilă, liberalitatea este supusă reducţiunii.
(4) Dacă există mai multe liberalităţi, imputarea se face potrivit alin. (1)-(3), ţinând seama şi de ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive.
← Art. 1098 Noul cod civil Reducţiunea unor liberalităţi... | Art. 1100 Noul cod civil Noţiunile de opţiune succesorală şi... → |
---|
2. Când beneficiarul liberalităţii nu face parte din categoria moştenitorilor rezervatari (nu face parte din clasa I de moştenitori; nu este soţ supravieţuitor sau ascendent privilegiat; aparţine clasei colateralilor privilegiaţi, clasei ascendenţilor sau colateralilor ordinari; face parte din categoria moştenitorilor rezervatari, însă renunţă la moştenirea legală şi deci, implicit, la calitatea de
Citește mai mult
rezervatar), liberalitatea se impută asupra cotităţii disponibile. în cazul în care liberalitatea depăşeşte limitele cotităţii disponibile, se impune reducerea ei la limitele cotităţii disponibile, nu din oficiu, ci la cererea persoanei interesate.3. Dacă beneficiarul liberalităţii este moştenitor rezervatar acceptant al moştenirii (aparţine categoriei descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi sau soţului supravieţuitor), iar liberalitatea nu este supusă raportului (în cazurile prevăzute de art. 1150 NCC, în cazul soţului supravieţuitor şi al descendenţilor defunctului care renunţă la moştenirea legală, dacă nu există stipulaţie expresă în contractul de donaţie în sensul instituirii obligaţiei de raport şi în caz de renunţare la moştenire), imputarea se face asupra cotităţii disponibile. Dacă liberalitatea depăşeşte limitele cotităţii disponibile, excedentul se impută asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o depăşeşte şi pe aceasta, operează reducţiunea excedentului, la cererea persoanei interesate.
4. Dacă beneficiarul liberalităţii este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului, imputarea are loc asupra rezervei celui gratificat, dat fiind faptul că liberalitatea constituie numai un simplu avans asupra părţii din moştenire ce se cuvine gratificatului, defunctul neavând intenţia de a-l favoriza pe gratificat în raport cu ceilalţi moştenitori rezervatari. Dacă liberalitatea depăşeşte rezerva succesorală a celui gratificat, excedentul se impută asupra cotităţii disponibile, exceptând situaţia în care dispunătorul a stipulat ca imputarea să se facă asupra rezervei globale (calculată după cumularea cotităţii disponibile cu cota de rezervă ce revine gratificatului) pentru a lăsa liberă cotitatea disponibilă pentru alte liberalităţi. în acest caz, numai partea din liberalitate care depăşeşte rezerva globală se impută asupra cotităţii disponibile.
5. Exemplificativ, arătăm că în situaţia în care la moartea lui A rămân bunuri în valoare de 10.000 lei, iar la moştenire vin trei copii ai defunctului - B, C şi D -, dintre care fiul B a fost gratificat de părintele său în timpul vieţii cu o donaţie nescutită de raport, în valoare de
20.000 lei, procedeul imputaţiei este următorul: B raportează la masa succesorală donaţia primită în valoare de 20.000 lei (care este considerată numai un avans asupra părţii care îi revine din moştenirea părintelui său). La valoarea donaţiei de 20.000 lei se adaugă valoarea bunurilor care se găsesc în patrimoniul defunctului la momentul morţii sale, în valoare de
10.000 lei, rezultând o masă de calcul de 30.000 lei. Potrivit art. 975 alin. (3) NCC raportat la art. 1088 NCC, rezerva descendenţilor este de 3/8 părţi din moştenire (1/2 părţi din cota legală de 3/4 părţi), ceea ce valoric reprezintă suma de 11.250 lei (3/8 x 30.000 lei valoarea masei de calcul), sumă care se împarte egal între cei trei copii, fiecăruia revenindu-i suma de 3.750 lei (11.250 lei: 3 copii). Cotitatea disponibilă este de 18.750 lei (30.000 lei valoarea masei de calcul - 11.250 lei valoarea rezervei succesorale) şi revin celor trei copii în părţi egale, fiecare având dreptul la suma de 6.250 lei (18.675 lei: 3 copii). Cum B a fost gratificat cu o donaţie în valoare de 20.000 lei, el păstrează donaţia numai în limita valorii de 10.000 lei (rezerva sa de 3.750 lei + cotitatea disponibilă de 6.250 lei), restul de 10.000 lei fiind supusă raportului şi reducţiunii în favoarea lui A şi C, cărora le revine în cote egale de 1/2 părţi fiecare şi bunurile rămase în masa succesorală a părintelui lor la data morţii sale, în valoare de 10.000 lei.
Dacă în exemplul dat, B ar fi fost gratificat cu o donaţie în valoare de 10.000 lei, iar valoarea bunurilor rămase în patrimoniul defunctului A ar fi fost de 20.000 lei, urmând acelaşi procedeu de determinare a rezervei succesorale, raportată valoric la masa de calcul de 30.000 lei (valoarea donaţiei de 10.000 lei şi valoarea bunurilor rămase în patrimoniul lui de cuius de 20.000 lei), am avea aceeaşi valoare a rezervei de 3.750 lei pentru un copil şi aceeaşi valoare a cotităţii disponibile de 6.250 lei pentru un copil. în final, B păstrează donaţia în întregul ei, întrucât, în lipsa acesteia, ar fi fost îndreptăţit la bunuri în valoare totală de 10.000 lei (rezerva sa de 3.750 lei + cotitatea disponibilă de 6.250 lei), restul bunurilor succesorale existente în patrimoniul defunctului A la moartea sa, în valoare de 20.000 lei, urmând a fi împărţite egal între ceilalţi copii A şi C. Ca atare, în această ipoteză reducţiunea donaţiei nu va opera.
6. Ca regulă generală, ori de câte ori se depăşeşte cotitatea disponibilă, liberalitatea este supusă reducţiunii. Liberalitatea imputată profită nu numai gratificatului, ci se împarte între toţi moştenitorii rezervatari, inclusiv gratificatului, conform cotelor legale de moştenire.
7. în cazul existenţei mai multor liberalităţi, imputarea se face conform regulilor mai sus enunţate, după cum gratificatul este sau nu moştenitor rezervatar, după cum liberalitatea este sau nu scutită de raport, avându-se în vedere şi ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive, prevăzută în art. 1096 NCC.
► „Art. 770. (1) Când un succesibil primeşte, cu dispensă de raport, un dar care excede porţiunea disponibilă, raportul excedentului se face în natură, dacă întoarcerea excedentului este posibilă";
► „Art. 847. Liberalităţile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la această parte (C. civ. 841 şi urm., 1641)";
► „Art. 851. Când donaţiunea între vii, supusă la reducţiune, s-a făcut la unul din cei cu drept de moştenire, acesta va putea scădea partea cu care ar trebui să se reducă donaţiunea, din
Citește mai mult
partea ce i s-ar cuveni ca erede în bunurile nedisponibile, dacă aceste bunuri sunt de aceeaşi natură cu cele dăruite (C. civ. 765, 770)".