Art. 1124 Noul cod civil Termenul de prescripţie Renunţarea la moştenire Transmisiunea moştenirii
Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 3-a
Renunţarea la moştenire
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 3-a
Renunţarea la moştenire
Art. 1124
Termenul de prescripţie
Dreptul la acţiunea în anularea acceptării sau renunţării se prescrie în termen de 6 luni, calculat în caz de violenţă de la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri din momentul în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă.
← Art. 1123 Noul cod civil Revocarea renunţării Renunţarea la... | Art. 1125 Noul cod civil Noţiune Sezina Transmisiunea moştenirii → |
---|
2. Autorul faptei ilicite trebuie să aibă calitatea de moştenitor cu vocaţie concretă la moştenire, fie de moştenitor legal, fie de legatar universal sau cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular nu intră sub incidenţa art. 703 şi art. 712 C. civ. 1864 (art. 1119 NCC,
Citește mai mult
n.n.). întrucât sustragerea sau ascunderea constituie delicte civile, dispoziţiile art. 703 şi art. 712 C. civ. 1864 (art. 1119 NCC, n.n.) devin aplicabile - fapta fiind imputabilă - numai dacă autorul faptei ilicite a avut capacitate delictuală (nu capacitate de exerciţiu) în momentul săvârşirii ei, deci a lucrat cu discernământ; discernământul se prezumă relativ în cazul persoanelor care au împlinit 14 ani şi nu sunt puse sub interdicţie, iar în cazul persoanelor incapabile (sub 14 ani sau puse sub interdicţie) trebuie să fie dovedit (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 426-427). Lipsa discernământului atrage nulitatea relativă.3. Nerespectarea condiţiilor de validitate a actului de opţiune succesorală se sancţionează cu: nulitatea relativă (de exemplu, dacă nu s-au respectat condiţiile privind capacitatea) ori cu nulitatea absolută (când nu s-au respectat condiţiile privind forma solemnă, obiectul, cauza etc.) (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 628).
4. Norma analizată prevede un termen special de prescripţie de 6 luni, care începe să curgă, în caz de violenţă, de la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri, din momentul în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă.
În vechiul Cod Civil exista doar dreptul majorului de a-şi ataca „acceptarea expresă sau tacită” (nu şi renunţarea) şi numai în condiţii determinate, această reglementare fiind mult mai eficientă în materia succesiunilor.
De altfel, nu văd utilitatea unei reglementări speciale privind termenul în care se poate exercita acţiunea în anulare a actului de opţiune succesorală, se puteau aplica foarte bine dispoziţiile generale în materie.