Art. 1125 Noul cod civil Noţiune Sezina Transmisiunea moştenirii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 4-a
Sezina
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 4-a
Sezina
Art. 1125
Noţiune
Pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.
| ← Art. 1124 Noul cod civil Termenul de prescripţie Renunţarea la... | Art. 1126 Noul cod civil Moştenitorii sezinari Sezina... → |
|---|
1. Nu poate fi admisă teza potrivit căreia moştenitorii sezinari nu trebuie să facă dovada acceptării succesiunii, fiind suficient să-şi probeze calitatea menţionată. Potrivit dispoziţiilor care guvernează materia, sezina conferă moştenitorului posibilitatea de iure de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii sale de succesor pe cale notarială sau judecătorească. Această posibilitate (vocaţie) trebuie însă valorificată de moştenitorul sezinar prin manifestarea sa de voinţă în sensul preluării bunurilor succesorale. Această
Citește mai mult
stăpânire în fapt a bunurilor are o dublă semnificaţie juridică: pe de o parte, are valoarea de acceptare a succesiunii, iar, pe de altă parte, înseamnă manifestarea voinţei de a uza de dreptul pe care îl conferă sezina. în cazul în care moştenitorul sezinar nu face dovada că şi-a exercitat dreptul prevăzut de art. 653 alin. (1) C. civ. 1864 [art. 1126 NCC, n.n.) prin intrarea în posesiunea bunurilor succesorale, nu se poate considera că el şi-ar transforma vocaţia în calitate efectivă. Aceasta, deoarece, conform dispoziţiilor art. 686 C. civ. 1864 (art. 1100 NCC, n.n.], „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine". Acceptarea tezei contrare ar conduce, per absurdum, la consecinţa că toţi moştenitorii sezinari sunt obligaţi să accepte moştenirea, cu activ şi cu pasiv, ceea ce contravine tuturor principiilor de drept succesoral. Aşa cum este unanim admis în doctrină, sezina nu are legătură cu acceptarea sau renunţarea la o succesiune. De aceea, art. 700 C. civ. 1864 [art. 1103 NCC, n.n.], care prevede că dreptul de a accepta moştenirea se prescrie într-un termen de 6 luni [în prezent, de un an, n.n.] de la deschiderea succesiunii, nu face nicio distincţie între moştenitorii sezinari şi cei nesezinari (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 10367/2005)2. într-o acţiune în tulburarea posesiei, intentată de legatarul universal deţinător al bunurilor succesorale - în speţă, soţia supravieţuitoare -, moştenitorul rezervatar care nu a atacat testamentul -în speţă, copilul înfiat - nu va putea invoca efectele sezinei, în justificarea actului său de tulburare şi pentru a paraliza exerciţiul acţiunii posesorii. Aceasta, deoarece sezina, care înseamnă numai că moştenitorul se bucură de drept de posesia titlului de moştenitor şi nu are nevoie, spre a intra în posesia moştenirii, să ceară eliberarea unui certificat de moştenitor, nu poate atinge drepturile celui ce stăpâneşte pentru sine, în fapt, bunurile succesorale şi care, în această calitate, este apărat împotriva unor fapte materiale de deposedare (Trib. jud. Hunedoara, dec. nr. 138/1971, în R.R.D. nr. 7/1971, p. 153).
3. Conform dispoziţiilor art. 653 alin. (1) C. civ. 1864 (art. 1126 NCC, n.n.], descendenţii au de drept posesiunea succesiunii, din momentul morţii defuncţilor. în esenţă, sezina conferă moştenitorului în cauză posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct sau intrate în moştenire ulterior, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale notarială sau judecătorească. Aşa fiind, este suficient să se stabilească dacă descendentul a acceptat sau nu succesiunea părinţilor săi. Legea nu stabileşte în concret care anume acte săvârşite de succesibil constituie manifestarea intenţiei de a accepta tacit moştenirea; cele mai clare acte de acceptare voluntară tacită a moştenirii sunt actele de dispoziţie săvârşite de succesibil, fie sub forma actelor de dispoziţie având ca obiect bunuri succesorale singulare (acte de înstrăinare cu titlu oneros sau cu titlu gratuit către un terţ sau un comoştenitor), fie având ca obiect moştenirea privită ca universalitate. în consecinţă, rezultă că instituirea unor legate particulare, prin testament olograf, este suficientă pentru a dovedi acceptarea moştenirii (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., miri. şi fam., dec. nr. 46/2005, în P.R. nr. 2/2006, p. 110-113).
4. Sezina, reglementată de art. 653 C. civ. 1864 (art. 1126 NCC, n.n.J, constituie posesia de drept a moştenirii, termenul de posesie având în acest text un înţeles special, diferit de cel din art. 1846 C. civ. 1864 (art. 916 NCC, n.n.). Sezina fiind independentă de posesia de fapt a bunurilor cuprinse în masa succesorală, este posibil ca moştenitorul sezinar să nu aibă această posesie, iar bunurile să fie posedate de persoane ce nu au această calitate şi nu sunt cel puţin succesori. în consecinţă, calitatea de moştenitor sezinar nu conferă celui în cauză dreptul de a reclama posesia de fapt asupra unui bun succesoral posedat de alte persoane, cu care se găseşte în indiviziune (Trib. Cluj, dec. civ. nr. 49/1978, în R.R.D. nr. 8/1978, p. 66).
5. Regula generală este că orice moştenitor, în afară de descendenţi şi ascendenţi, trebuie să ceară trimiterea în posesiune pentru a se bucura de folosinţa efectivă a averii succesorale. Trimiterea în posesiune nu influenţează decât asupra posesiunii moştenirii, care este dobândită de moştenitorul fără sezină. Cât priveşte proprietatea averii succesorale, ea trece asupra moştenitorului fără sezină în momentul decesului autorului său, întocmai ca asupra moştenitorului care are sezina. Prin urmare, între sezină şi mecanismul de transmisiune nu se poate face nicio legătură, sezina nefiind susceptibilă de a avea înrâurire asupra modalităţilor de acceptare sau renunţare la succesiune. De aceea, art. 700 C. civ. 1864 (art. 1103 NCC, n.n.], care prevede că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni (în prezent, de un an, n.n.] de la data deschiderii succesiunii, nu face nicio distincţie după cum sunt sezinari sau nesezinari. Descendentul sau ascendentul se bucură deci de sezină numai dacă a acceptat succesiunea, în termenul prevăzut de art. 700 C. civ. 1864 (art. 1103 NCC, n.n.] şi în modalităţile prevăzute de art. 689 C. civ. 1864 (art. 1108 NCC, n.n.] (C.S.J., dec. nr. 5787/2001, în Dreptul nr. 6/2002, p. 213). Notă. în reglementarea actuală, sunt moştenitori sezinari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi.
2. Noţiunea de „sezină", reglementată de noul Cod civil, constituie posesiunea de drept a moştenirii, termenul de posesiune având, în acest text, un înţeles special, diferit de cel din art. 916 NCC (L. Stânciulescu, Succesiuni, p. 201).
3. Noţiunea de „sezină" (posesie) are un înţeles special, întrucât nu presupune neapărat stăpânirea materială a
Citește mai mult
bunurilor din moştenire (corpus) şi nici intenţia de a stăpâni acele bunuri pentru sine (animus), în sensul art. 1846 şi urm. C. civ. 1864 [art. 916 şi urm. NCC, n.n.), ci poate avea ca obiect şi bunuri dobândite prin moştenire de la altul. Sezina constituie una dintre soluţiile adoptate pentru a evita ca o universalitate de bunuri mobile, imobile şi corporale, incorporate, care au format patrimoniul unei persoane decedate, să fie considerată fără stăpân. Nu poate fi conceput din punct de vedere juridic ca o persoană să nu aibă patrimoniu, după cum nici contrariul nu poate fi acceptat, ca un patrimoniu să nu aibă un titular (R. Petrescu, Drept succesoral, p. 41-43).4. Caracterele sezinei sunt: a) are un caracter imperativ, fiind de strictă interpretare şi de ordine publică; nu pot avea sezină decât moştenitorii prevăzuţi expres de lege [potrivit noului Cod civil, soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi, n.n.); b) este retroactivă; se dobândeşte de drept, chiar din momentul morţii celui în cauză; în cazul renunţării la succesiune şi la sezină a moştenitorului de prim ordin, moştenitorul subsecvent va fi socotit că a devenit sezinar tot din ziua deschiderii succesiunii; c) este individuală, deoarece are în vedere persoana cea mai apropiată în grad de defunct, care devine sezinară; d) este succesivă; sezinarul subsecvent va fi considerat ca posesor de drept al moştenirii chiar de la data deschiderii succesiunii; e) este indivizibilă, întrucât constă în raportul dintre sezinar şi masa succesorală asupra căreia exercită o posesie de drept (/?. Petrescu, Drept succesoral, p. 41- 43).
5. Anumite categorii de moştenitori, preferate de lege, au posesia patrimoniului succesoral din momentul deschiderii succesiunii, fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiţii sau de vreo verificare, în timp ce ceilalţi succesori, pentru a putea exercita drepturile şi acţiunile defunctului, pentru a intra în stăpânirea tuturor bunurilor succesorale, trebuie să solicite posesia notarului public de la locul deschiderii succesiunii (V. Stoica, Dreptul la moştenire, p. 312).
6. Moştenitorul sezinar are această calitate, chiar dacă, în fapt, nu stăpâneşte bunurile succesorale, ele fiind posedate de persoane care nu au calitatea de moştenitor sezinar sau nici nu sunt moştenitori. în esenţă, sezina conferă moştenitorilor în cauză posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct sau intrate în moştenire ulterior (dreptul la fructe), fără a fi necesară
atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale notarială sau judecătorească (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 468-469).
7. Calitatea de moştenitor sezinar nu conferă însă celui în cauză dreptul de a reclama posesiunea de fapt asupra unui bun succesoral posedat de alte persoane cu care se găseşte în indiviziune şi care, ca atare, posedă în condiţiile legii (6. Boroi, L. Stdnciulescu, Instituţii, p. 645).
Citește mai mult
minorilor;iar la majorat sa fie verificata situatia de catre cineva de la protectia copilului.