Art. 1235 Noul cod civil Noţiune Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1235
Noţiune
Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.
| ← Art. 1234 Noul cod civil Raportarea la un factor de referinţă... | Art. 1236 Noul cod civil Condiţii Încheierea contractului... → |
|---|
1. Stabilirea naturii juridice a actului soţilor de depunere a unor economii la CEC, în timpul căsătoriei, pe numele copiilor lor minori, depinde de probele administrate prin care se stabilesc intenţia şi scopul urmărit de către depunători. Dacă soţii şi-au propus să depună economiile la CEC pe numele copiilor lor minori doar în credinţa că sunt şanse mai mari ca să iasă câştigător libretul CEC, fără a urmări gratificarea minorilor, sumele de bani nu au ieşit din patrimoniul lor comun. Dacă soţii depunători au avut însă intenţia de a gratifica copiii, actul lor constituie dar
Citește mai mult
manual şi deci sumele depuse la CEC aparţin, de la data respectivă, minorilor. în funcţie de voinţa reală a soţilor la data efectuării depunerilor la CEC pe numele copiilor şi deci în raport de natura actului juridic efectuat, se stabileşte caracterul autoturismului câştigat pe libretul CEC (C.S.J., s. civ., dec. nr. 132/1992, in C. Turianu, Contracte civile speciale, p. 136-137).2. Pentru ca o anumită situaţie, anterioară sau posterioară convenţiei, care constituie motivul subiectiv care a determinat pe vânzător la înstrăinare, să poată fi considerată ca element constitutiv al vânzării, este necesar fie ca ea să apară în mod expres într-o clauză a convenţiei de înstrăinare, fie să existe elemente care să acrediteze ideea că această situaţie a fost avută în vedere de părţi ca element condiţional la realizarea acestei convenţii (Trib. Suprem, dec. nr. 503/1971, în C. Turianu, Repertoriu de practica judiciara civilă, voi. I, Drept civil. Partea generală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 44).
2. în literatura juridică anterioară, în lipsa unei definiţii a cauzei în legislaţie, se considera că
Citește mai mult
aceasta presupune două elemente: unul imediat şi altul mediat. în art. 1235 NCC legiuitorul nu face o distincţie în acest sens, atunci când defineşte cauza, dar cele două elemente se presupun (C.T. Ungureanu, op. cit., 2012, p. 175).3. Plecând de la formarea voinţei juridice - proces în care subiectul de drept cântăreşte motivele încheierii actului juridic şi selectează motivul determinant, care îl face să ia hotărârea -, se ajunge la ideea că dintre toate motivele încheierii actului juridic se reţin două, care alcătuiesc elementele cauzei, şi anume: scopul imediat sau direct al consimţământului (numit şi cauza obligaţiei) şi scopul mediat sau indirect (numit şi cauza actului juridic) (G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. Hamongiu, 2010, p. 198-199; D. Cosma, op. cit., p. 221).
4. Teoria modernă a cauzei presupune un scop obiectiv (causa proxima) şi un scop subiectiv (causa remota). Scopul obiectiv, adică scopul imediat al consimţământului, constă în consideraţia contraprestaţiei la contractele oneroase, în intenţia liberală la contractele cu titlu gratuit, în remiterea bunului la contractele reale; scopul subiectiv, adică scopul mediat al consimţământului, constă în mobilul care determină consimţământul; causa proxima şi causa remota reprezintă cele două componente ale cauzei (I. Albu, Drept civil. Contractul şi răspunderea contractuala, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 65-66).
5. Scopul imediat este acelaşi nu numai pentru un anumit tip de act juridic, ci pentru o anumită categorie de acte juridice. Astfel, în contractele sinalagmatice, scopul imediat constă în obţinerea contraprestaţiei de la cealaltă parte. în cazul liberalităţilor, scopul imediat constă în intenţia de a gratifica. Scopul mediat variază de la caz la caz; el constă în motivul concret, subiectiv, care a determinat pe fiecare dintre părţi să încheie actul juridic (C.T. Ungureanu, op. cit., 2012, p. 176).
Citește mai mult
(1253 NCC), defineşte cauza doar din perspectiva motivului determinant al încheierii actului juridic. Acesta poate fi însuşirea unei prestaţii sau calitatea unei persoane şi este concret şi variabil în actele juridice civile.De exemplu, în cazul vânzării unui apartament, scopul mediat este destinaţia concretă pe care o va avea imobilul cumpărat şi, respectiv, sumei ce reprezintă preţul. Astfel, fiecare parte dintr-un contract de vânzare are un scop mediat diferit (o persoană cumpără o locuinţă ca să o doneze copilului, alta cumpără o casă pentru a locui în ea sau pentru o investiţie, o persoană vinde un lucru pentru ca din contravaloarea preţului obţinut să-şi cumpere alt bun, alta pentru ca din suma obţinută să-şi achite o datorie etc.).
Cel mai uşor mod de a stabili cauza unui act juridic este adresarea întrebării „de ce s-a încheiat actul juridic civil?”
Cauza actului juridic şi consimţământul formează împreună voinţa juridică. Aceasta din urmă cuprinde şi scopul urmărit de parte când şi-a dat consimţământul la încheierea actului juridic, obligaţia pe care şi-a asumat-o reprezentând mijlocul prin care se ajunge la realizarea scopului respectiv.