Art. 1239 Noul cod civil Proba cauzei Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1239
Proba cauzei
(1) Contractul este valabil chiar atunci când cauza nu este expres prevăzută.
(2) Existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară.
| ← Art. 1238 Noul cod civil Sancţiune Încheierea contractului... | Art. 1240 Noul cod civil Formele de exprimare a... → |
|---|
1. Orice obligaţiune este presupusă ca având o cauză licită, deşi cauza nu este exprimată, de unde rezultă că proba contrarie revine debitorului. Urmează deci să fie casată deciziunea care pune în sarcina creditorului proba cauzei nesigure a obligaţiunei şi respinge cererea lui relativă la plată, fiindcă nu a făcut această probă (Cass fr., s. civ., 25 febr. 1896, Dr. 1896, p. 467, în E. Antonescu, op. cit., voi. I, p. 554).
2. Buna-credinţă este prezumată, la fel şi cauza, conform art. 967 C. civ. (1864), astfel că ele nu trebuie dovedite şi, prin urmare, cel ce invocă lipsa sau
Citește mai mult
anulabilitatea actului juridic trebuie să dovedească aceasta şi, în consecinţă, să răstoarne prezumţia (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2228/2009, în D. Anghel, L. Horabagiu, op. cit., p. 197).3. Cauza ilicită a contractului de închiriere încheiat între cele două pârâte derivă din faptul că obligaţia asumată de locator - de a-i acorda pârâtei folosinţa unui spaţiu închiriat legal altei persoane - este prohibită de lege, contractul astfel încheiat fiind nul absolut. Altfel spus, proba cauzei ilicite, ca element caracteristic al voinţei juridice individuale, rezultă incontestabil din faptele conexe care materializează raporturile dintre părţi, respectiv existenţa contractului de închiriere nr. .../2002, pe deplin valabil, scopul imediat urmărit de cele două pârâte prin încheierea contractului de închiriere nr. .../2007 fiind ilicit prin atingerea adusă ordinii juridice existente (I.C.C.J., S. com., dec. nr. 657/2011)
4. Cauza contractului de vânzare-cumpărare a fost, în absenţa unor probe de natură să contrazică menţiunile cuprinse în contract, cea care rezultă din natura contractului, respectiv obţinerea de către vânzătoare a preţului apartamentului, astfel cum a fost convenit cu pârâtul-intimat, iar în ceea ce îl priveşte pe acesta din urmă, dobândirea în proprietate a apartamentului. Răspunsul pârâtului la interogatoriul luat la instanţa de fond nu dovedeşte prin nimic vreo altă cauză decât cea proprie contractului, împrejurarea că acesta a recunoscut că a urmărit ca prin încheierea contractului apartamentul să fie trecut pe numele său şi, totodată, să aibă grijă de bunică. Faptul că, ulterior momentului încheierii contractului, apelantul nu a sesizat vreo îmbunătăţire a stării financiare a vânzătoarei nu poate fi socotită decât o prezumţie simplă, care nu poate să ducă la constatarea nulităţii actului, nici pe temeiul cauzei false, nici pe cel al cauzei imorale, prezumate în mod legal, contrar menţiunilor cuprinse în act, privind încasarea de către vânzătoare a preţului apartamentului (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5400/2005)
5. Sub aspectul contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, acesta este nul, fiind lipsit de cauză. în materia contractului de vânzare-cumpărare, cauza (scopul) este obţinerea bunului în schimbul unui preţ. Or, astfel cum rezultă din chiar susţinerile recurentului, acesta nu a intenţionat să cumpere apartamentul reclamanţilor, care au continuat să locuiască în el, iar corelativ, aceştia nu au intenţionat să îl vândă. Lipsa cauzei sau nelegalitatea acesteia poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori, chiar dacă actul juridic dedus judecăţii fusese încheiat în formă autentică. Instanţa de fond a motivat soluţia pe „existenţa cauzei imorale, dedusă din raporturile anterioare dintre părţi, ce decurgeau dintr-un contract de împrumut cu dobândă oneroasă, şi de starea de nevoie în care se găsea familia reclamantă, care nu a avut intenţia de a vinde cota nefirească de 5/6, ci au fost constrânşi de achitarea împrumutului cămătăresc, care purta o dobândă inclusă de circa 8% pe lună în valută" (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5948/2005). Notă. Potrivit art. 1238 alin. (1) NCC, în prezent, sancţiunea pentru lipsa cauzei este nulitatea relativă, şi nu absolută.
2. în ce priveşte admisibilitatea mijloacelor de probă pentru stabilirea inexistenţei, falsităţii, ilicităţii sau imoralităţii cauzei, se face distincţia următoare: când cauza este prevăzută în înscrisul contractual, dovada trebuie făcută tot prin înscrisuri [art. 1191 alin. (2) C. civ. 1864, articol în vigoare - n.n.); când cauza nu este prevăzută în înscrisul contractual, dovada se poate face prin orice mijloc de probă (I. Albu, op. cit., p. 68).
Ea trebuie să fie licită şi morală.
În materia cauzei operează:
– anulabilitatea în cazul lipsei cauzei (cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce efectele juridice ale altui contract) (art. 1.238 NCC);
– nulitatea absolută în cazul cauzei ilicite şi imorale, inclusiv în cazul fraudei la lege.
Frauda la lege reprezintă un caz particular de cauză ilicită a contractului şi intervine în cazul în care contractul constituie pentru părţi mijlocul de a eluda aplicarea unei norme legale
Citește mai mult
imperative (art. 1.237 şi art. 1.238 NCC).Presupune o atenţie specială din partea notarului mai ales cazul în care părţile vor să încheie un anumit contract cu scopul eludării aplicării unor norme fiscale.
De reţinut în materia cauzei:
– pentru a atrage nulitatea absolută cauza ilicită şi imorală trebuie să fie comună ori, în caz contrar, trebuie ca cealaltă parte să o fi cunoscut sau, după împrejurări, să fi trebuit să o cunoască.