Art. 1298 Noul cod civil Capacitatea părţilor Reprezentarea Contractul

CAPITOLUL I
Contractul

SECŢIUNEA a 7-a
Reprezentarea

Art. 1298

Capacitatea părţilor

În cazul reprezentării convenţionale, atât reprezentatul, cât şi reprezentantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul pentru care reprezentarea a fost dată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1298 Noul cod civil Capacitatea părţilor Reprezentarea Contractul




Ion Filimon 8.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Efectele hotărârii de anulare a mandatului pentru lipsa capacităţii de exerciţiu a mandantului se răsfrâng şi asupra terţilor. Ca urmare, actul juridic de vânzare-cumpărare încheiat în baza unui mandat (procură) anulat este, la rândul său, anulabil pentru incapacitate. în acest caz, absenţa capacităţii de exerciţiu a mandantului face imposibile atât conversiunea actului juridic încheiat prin mandatar, cât şi aplicarea aparenţei în drept (organic, ideea de error communis facit ius se exclude). Cel mult, poate fi concepută o confirmare a actului juridic supus anulării, dacă a
Citește mai mult încetat starea de incapacitate a mandantului (I.C.CJ., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 7356/2005, în P. Perju, Jurisprudenţâ, p. 243).

2. Mandatul se stinge prin interdicţia mandantului, iar art. 71 CPC dispune că mandatul nu încetează prin incapacitatea ulterioară a celui ce l-a dat, decât dacă este retras de reprezentantul legal al incapabilului. Ca atare, acţiunea introdusă în justiţie de un mandatar nu poate fi respinsă pentru lipsa de calitate a acestuia, pentru simplul motiv că mandantele este internat într-un spital ca infirm mintal, atât timp cât mandantele nu a fost pus sub interdicţie şi mandatul nu a fost retras de reprezentantul legal al incapabilului (Trib. laşi, dec. nr. 810/1959, în C. Turianu, Contracte civile speciale, p. 205).
Răspunde
Ion Filimon 8.08.2015
1. Articolul reprezintă o noutate în materie, în sensul că, dacă până la momentul intrării în vigoare a noului Cod civil se cerea ca mandantul să aibă capacitatea necesară încheierii actului pentru care l-a împuternicit pe mandatar, iar acesta din urmă era necesar să aibă capacitate deplină de exerciţiu, prin noua reglementare, capacitatea ambelor părţi ale contractului de mandat se raportează la actul pe care reprezentantul îl va încheia în numele şi pe seama reprezentatului (care poate fi de conservare, de administrare sau de dispoziţie).

2. Pentru ca mandatul să poată avea loc, se cere ca
Citește mai mult mandantul să fie capabil de a face însuş actul juridic pentru care însărcinează pe altul (D. Alexandresco, Explicaţiunea, voi. IX, p. 569).

3. în cazul reprezentării convenţionale, în care reprezentantul deţine puterile de la persoana reprezentată, este nevoie, pentru ca actul încheiat de reprezentant să fie valabil, ca persoana reprezentată să se afle în condiţiile necesare pentru a putea să încheie ea însăşi, în mod valabil, actul încheiat de reprezentant (C. Homangiu, I. Rosetti-Bălânescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. I, p. 107).

4. Mandantul trebuie să fie capabil de a contracta el însuşi actul de a cărui îndeplinire îl însărcinează pe mandatar. Deci, capacitatea mandantului se apreciază în funcţie de natura actului juridic care urmează să fie încheiat prin mandatar (acte de conservare, de administrare, de dispoziţie). Dacă mandatul este cu titlu oneros, în toate cazurile, mandantul (care, plătind, efectuează acte de dispoziţie) trebuie să aibă capacitate deplină, chiar dacă actul cu care l-a împuternicit pe mandatar este numai unul de administrare sau de conservare (G. Boroi, L. Stonciulescu, Instituţii, p. 479).

5. Capacitatea mandantului este apreciată diferit în funcţie de natura actului juridic pe care urmează să-l încheie prin mandatar, act care poate fi de conservare, de administrare sau de dispoziţie (C. Roşu, op. cit., p. 22).

6. Numai trimisul (curierul), care este un simplu mesager (nuncius), iar nu reprezentant, poate fi o persoană chiar lipsită de capacitatea de exerciţiu, căci transmite doar declaraţia de voinţă a persoanei care l-a trimis, fiind suficient să aibă discernământul strict necesar pentru activitatea sa (Fr. Deak, Contracte speciale, 2001, p. 319).
Răspunde