Art. 1297 Noul cod civil Nearătarea calităţii de reprezentant Reprezentarea Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 7-a
Reprezentarea
Contractul
SECŢIUNEA a 7-a
Reprezentarea
Art. 1297
Nearătarea calităţii de reprezentant
(1) Contractul încheiat de reprezentant în limita puterilor conferite, atunci când terţul contractant nu cunoştea şi nici nu ar fi trebuit să cunoască faptul că reprezentantul acţiona în această calitate, îi obligă numai pe reprezentant şi pe terţ, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Cu toate acestea, dacă reprezentantul, atunci când contractează cu terţul în limita puterilor conferite, pe seama unei întreprinderi, pretinde că este titularul acesteia, terţul care descoperă ulterior identitatea adevăratului titular poate să exercite şi împotriva acestuia din urmă drepturile pe care le are împotriva reprezentantului.
| ← Art. 1296 Noul cod civil Efecte Reprezentarea Contractul | Art. 1298 Noul cod civil Capacitatea părţilor Reprezentarea... → |
|---|
Dacă reprezentantul nu îşi divulgă calitatea şi nici terţul contractant nu are motive să creadă că acesta nu acţionează în nume propriu, efectele contractului se produc în patrimoniul reprezentantului, nu în cel al reprezentatului. Prin urmare, reprezentantul care nu îşi declină calitatea dobândeşte personal drepturi şi îşi asumă în nume propriu obligaţiile ce se nasc din contractul încheiat cu terţul. Între cel reprezentat şi terţ nu se stabileşte o legătură juridică directă. Ei pot acţiona unul împotriva celuilalt numai pe calea acţiunii oblice,
Citește mai mult
subrogându-se în drepturile reprezentantului, sau pot cere reprezentantului să le cedeze acţiunea sa (a se vedea Fr. Deak, Contracte speciale, p.252). Este ceea ce se întâmplă în cazul contractului de mandat fără reprezentare (art. 2039-2042 NCC), a contractului de comision (art. 2043-2053 NCC), consignaţie (art. 2054-2063 NCC), expediţie (art. 2064-2071 NCC) – deşi actul se încheie pe seama reprezentatului (mandantului, comitentului, consignantului), el nu se încheie în numele acestuia, ci în numele reprezentantului (mandatarului, consignatarului, expeditorului) (a se vedea A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria generală, p. 404).
2. Depăşirea limitelor împuternicirii. Contractul încheiat de reprezentantul care a acţionat în nume propriu, dar cu depăşirea puterilor de reprezentare nu poate fi ratificat de reprezentat. Ratificarea înlătură ineficacitatea actelor juridice încheiate de reprezentantul care încheie actul în numele reprezentantului dar care acţionează în lipsa sau cu depăşirea împuternicirii conferite. Or, în ipoteza avută în vedere de art. 1297 NCC, activitatea reprezentantului se desfăşoară în baza unei împuterniciri şi se circumscrie limitelor impuse de aceasta, doar că terţul nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască calitatea în care acţionează reprezentantul. 3. Răspunderea reprezentatului, titular al unei întreprinderi.
În mod excepţional, dacă este vorba despre un contract încheiat cu un profesionist, terţul poate exercita şi împotriva reprezentatului drepturile pe care le are în temeiul contractului încheiat cu cel care îl reprezenta. Astfel, terţul care a considerat că încheie contractul cu titularul unei întreprinderi, şi nu cu un reprezentant al acesteia îl poate acţiona direct pe reprezentat pentru executarea obligaţiilor ce decurg din contract.
1. întrucât mandatarul contractează în numele şi pe seama mandantului, nu se creează raporturi juridice între el şi terţii cu care contractează, dar mandatarul care acţionează în nume propriu, chiar în prezenţa unui mandat, care nu este cunoscut terţilor, este considerat că răspunde în nume propriu în faţa terţilor, întocmai ca mandantul ce i-a încredinţat mandatul (Trib. Bacau, dec. civ. nr. 1344/2002, în C.P.J. 2002, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 55).
2.
Citește mai mult
Reprezentarea operează în prezenţa următoarelor condiţii, cumulative: (...) intenţia de a reprezenta trebuie să fie cunoscută şi de cealaltă parte cel târziu la data încheierii actului (M.N. Costin, M.C. Costin, op. cit., p. 346).3. Reprezentantul trebuie să lucreze în calitate de reprezentant, adică în numele şi în contul altei persoane. El trebuie să aducă la cunoştinţa persoanei cu care încheie actul calitatea sa de reprezentant, pentru ca acea persoană să ştie că raportul juridic nu se formează între ea şi reprezentant, ci între ea şi persoana reprezentată. Dacă reprezentantul nu aduce la cunoştinţa celeilalte părţi şi dacă aceasta ignoră calitatea sa de reprezentant, reprezentarea nu mai poate avea loc, iar raportul juridic se formează direct şi exclusiv între reprezentant şi cealaltă parte (C. Hamangiu, I. Rosetti-Balânescu, Al. Bdicoianu, op. cit., voi. I, p. 106).
4. în toate cazurile, reprezentantul trebuie să arate calitatea în care tratează, fiindcă altfel este reputat că acţionează în nume propriu şi nu se angajează decât pe sine (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 75).
5. El (reprezentantul - n.n.) trebuie să-şi exteriorizeze fără echivoc această intenţie, pentru ca persoana interesată în săvârşirea actului să aibă conştiinţa limpede că tratează cu un reprezentant, iar nu cu însăşi partea interesată. Dacă reprezentantul nu procedează astfel, el devine parte în act şi îşi asumă personal obligaţiile, fără să poată angaja în vreun fel pe reprezentat (D. Cosma, op. cit., p. 94).
6. Intenţia de a reprezenta este a doua condiţie a reprezentării şi ea constă în cunoaşterea şi acceptarea, atât de către reprezentant, cât şi de către persoana cu care se încheie actul juridic de către reprezentat, că actul se încheie prin acordul reprezentării. îndeplinirea acestei condiţii implică aducerea la cunoştinţa persoanei cu care se încheie actul a faptului că actul se încheie prin procedeul reprezentării, adică a faptului că efectele actului urmează a se produce în persoana altuia (a reprezentatului) şi acceptarea de către terţul cocontractant a acestei împrejurări (A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 404).