Art. 1306 Noul cod civil Modificarea şi revocarea împuternicirii Reprezentarea Contractul

CAPITOLUL I
Contractul

SECŢIUNEA a 7-a
Reprezentarea

Art. 1306

Modificarea şi revocarea împuternicirii

Modificarea şi revocarea împuternicirii trebuie aduse la cunoştinţa terţilor prin mijloace corespunzătoare. În caz contrar, acestea nu sunt opozabile terţilor decât dacă se dovedeşte că aceştia le cunoşteau ori puteau să le cunoască în momentul încheierii contractului.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1306 Noul cod civil Modificarea şi revocarea împuternicirii Reprezentarea Contractul




Ion Filimon 8.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Rezultă deci că revocarea mandatului este expresă. Revocarea poate fi tacită în situaţia când sunt relevate împrejurări care vădesc neîndoielnic intenţia mandantului, şi anume dacă această intenţie a fost cunoscută de mandatar. în cazul când mandatarul nu a cunoscut voinţa mandantului de a-i retrage mandatul acordat, contractul de înstrăinare încheiat în baza acestui mandat este valabil (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1226/1992).

2. Revocarea notificată numai mandatarului nu se poate opune unei terţe persoane care, necu-noscând revocarea, a contractat cu mandatarul de bună-credinţă.
Citește mai mult Mai mult, numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, dar numai din ziua în care i s-a notificat (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2148/2006, în L.C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic civil, voi. I, p. 400).

3. Mandantul poate revoca mandatul oricând doreşte, întrucât acesta este dat exclusiv în interesul mandantului, care este singurul în măsură să aprecieze dacă interesele sale sunt sau nu apărate în mod corespunzător. Din caracterul intuitu personaea\contractului rezultă posibilitatea mandantului ca, în caz de diminuare a încrederii sale în persoana mandatarului, acesta să aibă libertatea de a-l schimba pe mandatar. Facultatea de a revoca mandatul este recunoscută atât în cazul mandatului cu titlu gratuit, dar şi al celui cu titlu oneros, revocarea putând să opereze atât expres, cât şi tacit. Notificarea trimisă mandatarului de mandant este o revocare expresă, dar această revocare nu îl exonerează pe mandatar de obligaţia de a da socoteală şi de a răspunde pentru modul în care şi-a îndeplinit mandatul, iar depunerea la dosarul cauzei a originalului procurii autentificate nu echivalează cu prezentarea raportului către mandant (C.A. Cluj, dec. civ. nr. S92/R/2006, în L.C. Stoica, Mandatul, p. 121-122).

4. Chiar dacă ar fi operat în cauză o revocare tacită a mandatului, aceasta nu ar fi influenţat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, pentru că revocarea nu este opozabilă terţilor, decât după ce a fost adusă la cunoştinţa lor, iar până la notificarea revocării, mandantul va răspunde faţă de terţii de bună-credinţă, având doar o acţiune împotriva mandatarului incorect. Aşadar, mandatul produce efecte faţă de mandant, în limitele împuternicirii încheiate, mandantul nefiind responsabil în temeiul actului juridic încheiat decât dacă poate invoca o cauză de nevalabilitate, inclusiv înţelegerea frauduloasă dintre mandatar şi terţ (Jud. Buftea, sent. civ. nr. 1439/2008, în L.C. Stoica, Mandatul, p. 129-130).

5. Buna-credinţă se defineşte ca fiind convingerea personală a terţului contractant că operaţiunea pe care o realizează îndeplineşte condiţiile de legalitate impuse de reglementările în vigoare şi se dobândeşte în urma unui minim de verificări pe care le poate face. Astfel, primul lucru pe care orice persoană rezonabilă l-ar fi efectuat era să analizeze titlul de proprietate al promitenţilor-vânzători şi să solicite un extras de carte funciară, pentru a vedea cine apare ca titular al terenului respectiv. Aceste operaţiuni nu au fost însă realizate şi, având în vedere lipsa de diligenţă a reclamantului terţ contractant, precum şi conivenţa sa cu pârâtul mandatar de a încălca prevederile procurii, prezumţia de bună-credinţă a primului a fost răsturnată. Nefiind întrunită condiţia bunei-credinţe, antecontractul de vânzare-cumpărare nu poate fi considerat ca producător de efecte juridice faţă de mandanţii-pârâţi (Jud. Sect. 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 2720/2008, Idem, p. 13S).

6. Mandatul se stinge, printre alte cazuri, prin revocare, iarîn conformitate cu dispoziţiile art. 1552 C. civ. 1864, mandantul poate, când voieşte, revoca mandatul şi constrânge, la caz, pe mandatar de a-i remite înscrisuri de împuternicire. Rezultă, deci, că revocarea mandatului este expresă. Revocarea poate fi tacită în situaţia când sunt relevate împrejurări care vădesc neîndoielnic intenţia mandantului, şi anume dacă această intenţie a fost cunoscută de mandatar. în cazul când mandatarul nu a cunoscut voinţa mandantului de a-i retrage mandatul acordat, contractul de înstrăinare încheiat în baza acestui mandat este valabil (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1226/1992, în C. Turianu, Contracte civile speciale, p. 194).
Răspunde
Ion Filimon 8.08.2015
1. Astfel, dacă terţul cocontractant nu are cunoştinţă despre revocarea mandatului, despre desfiinţarea ori încetarea lui sau dacă reprezentatul se comportă în aşa fel încât terţul crede, în mod rezonabil, că reprezentantul acţionează în limitele împuternicirii ce i-a fost dată, atunci, prin crearea unei aparente reprezentări, efectele actului juridic se produc asupra reprezentatului (C.T. Ungureanu, op. cit., 2011, p. 231).

2. Mandatul tacit nu trebuie confundat cu mandatul aparent; în acest caz - deşi lipseşte voinţa mandantului de a fi reprezentat (mandatarul a depăşit împuternicirea sau
Citește mai mult mandatul a încetat anterior ori nici n-a existat în realitate) -, terţii contractează cu credinţa scuzabilă şi legitimă (deci fără vreo culpă, dar nu neapărat eroare comună) că mandatarul aparent are puteri de reprezentare (Fr. Deak, Contracte speciale, 2001, p. 315).

3. în materie de mandat, încrederea legitimă valorează titlu (C. Roşu, op. cit., p. 83).

4. Astfel se întâmplă în cazul revocării mandatului, care nu a fost adusă la cunoştinţa terţilor (...), indiferent că mandantul a fost ori nu în culpă (dar nici complet străin de aparenţa creată). Buna-credinţă a terţului se prezumă potrivit regulilor generale (Fr. Deak, Contracte speciale, 2001, p. 315-316).

5. Terţii de bună-credinţă ce au încheiat acte juridice cu reprezentantul căruia i-a încetat împuternicirea beneficiază de actele respective, care produc efecte faţă de reprezentat (D. Cosma, op. cit., p. 98).
Răspunde