Art. 1309 Noul cod civil Lipsa sau depăşirea puterii de reprezentare Reprezentarea Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 7-a
Reprezentarea
Contractul
SECŢIUNEA a 7-a
Reprezentarea
Art. 1309
Lipsa sau depăşirea puterii de reprezentare
(1) Contractul încheiat de persoana care acţionează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat şi terţ.
(2) Dacă însă, prin comportamentul său, reprezentatul l-a determinat pe terţul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta şi că acţionează în limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala faţă de terţul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.
| ← Art. 1308 Noul cod civil Obligaţiile reprezentantului la... | Art. 1310 Noul cod civil Răspunderea reprezentantului... → |
|---|
1. Mandantul este îndatorat a îndeplini obligaţiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date. Nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale, afară numai când a ratificat expres sau tacit. Mandatul special dat pentru o operaţiune determinată a fost folosit de mandatar cu o altă întindere şi cu o destinaţie distinctă, încălcându-se astfel principiul voinţei juridice reale a părţilor. Prin urmare, mandantul nu a avut intenţia de a garanta plata creditului, actul fiind încheiat împotriva voinţei sale de a contracta,
Citește mai mult
motiv pentru care acesta nu poate fi obligat la plata sumei datorate de societatea beneficiară a creditului (C.SJ., s. corn., dec. nr. 6806/2001, în L.C. Stoica, Mandatul, p. 25).2. Depăşirea limitelor mandatului nu reprezintă, în sine, un temei pentru anularea ori constatarea nulităţii actului juridic încheiat de mandatar cu un terţ în aceste condiţii, sancţiunea nefiind desfiinţarea actului, ci inopozabilitatea acestuia faţă de mandant. Cu toate acestea, nu s-ar putea aprecia că proprietarul nu are la îndemână o acţiune în constatarea nulităţii actului, reţinându-se că, în speţă, desfiinţarea contractului de cesiune a fost solicitată în considerarea fraudării drepturilor titularului dreptului real. Acest motiv corespunde cauzei ilicite, ipoteză în care înstrăinarea a avut loc în cunoştinţă de cauză, după cum susţine în cerere reclamantul, în virtutea regulii fraus omnia corrumpit. Este de observat însă că atare ipoteză operează în cadrul vânzării lucrului altuia, ceea ce înseamnă că mandatarul care a acţionat cu depăşirea limitelor mandatului este socotit că a contractat în nume propriu, înstrăinând dreptul aparţinând altei persoane, adevăratul titular fiind terţ faţă de contract şi având posibilitatea de a solicita constatarea nulităţii pentru cauză ilicită (C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şidepropr. int., dec. nr. 223/A/2006, în L.C. Stoica, Mandatul, p. 27).
Citește mai mult
reprezenta nu îşi va produce efectele faţă de persoana pretins reprezentată, cu excepţia cazului în care aceasta din urmă îl ratifică expres sau tacit (6. Boroi, Drept civil, 2008, p. 293).2. Când acţionează fără împuternicire, „reprezentantul" se poate angaja însă personal să obţină ratificarea actului juridic de către „reprezentat", încheind o aşa-numită convenţie de port-fort (D. Cosma, op. cit., p. 89).
3. Dacă reprezentantul încheie un act în lipsa împuternicirii sau depăşind împuternicirea ce i-a fost dată, actul juridic astfel încheiat nu produce efecte în persoana reprezentatului, cu două excepţii: în cazul reprezentării aparente (...) şi în cazul în care reprezentatul ratifică actul (C.T. Ungureanu, op. cit., 2011, p. 231).
4. în practica judiciară s-a admis însă că şi în alte situaţii decât cele prevăzute expres de Codul civil un act juridic încheiat fără împuternicire (deci de un falsus procurator) sau cu depăşirea acesteia poate fi opus reprezentantului, dacă sunt întrunite anumite condiţii. în sprijinul acestei soluţii s-a invocat fie răspunderea civilă delictuală, fie puterea creatoare de drept a aparenţei, când ea generează o eroare obştească şi invincibilă (error communis facit ius) (D. Cosma, op. cit., p. 90).
5. în lipsa unei culpe imputabile „mandantului", care prin comportarea sa să fi justificat credinţa terţilor contractanţi în existenţa mandatului, nu se poate recunoaşte eficacitatea reprezentării aparente. (...) Va fi de ajuns însă simpla pasivitate a „mandantului" care, ştiind că altă persoană încheie sau vrea să încheie acte juridice în numele şi pe seama sa, nu ia atitudine pentru a înlătura orice echivoc (non reclamatio iuncta cum scientia et patientia sat est ad inducendum mandatum) (D. Cosma, op. cit., p. 91).
6. Reprezentantul nu poate angaja pe cel reprezentat decât dacă acţionează în limitele puterilor ce le-a primit de la acesta. Dacă acţionează peste aceste limite, el se angajează în nume propriu şi se poate întoarce împotriva celui reprezentat, dar nu cu o acţiune rezultând din contractul de mandat, ci cu o acţiune rezultând din gestiunea de afaceri sau din îmbogăţirea fără cauză, dacă sunt îndeplinite condiţiile acestor instituţii (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 75).
7. Dacă nu sunt întrunite condiţiile reprezentării aparente şi reprezentantul încheie actul juridic fără să aibă ori cu depăşirea împuternicirii de a reprezenta, actul juridic astfel încheiat va fi inopozabil faţă de cel pentru care ar fi urmat să producă efecte dacă ar fi fost încheiat cu respectarea condiţiei împuternicirii. După cum se poate observa, actul juridic încheiat cu nerespectarea condiţiei pe care o analizăm (împuternicirea de a reprezenta) nu este lovit de nulitate, ci este sancţionat cu inopozabilitatea sa (A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 402).